Presiunea, etapa pe sondaj

usr-sondaj-alegeri-parlament-2016

PSD 45%, PNL 25%, USR 10% ––– Înainte de a ne hazarda cu astfel de cifre și rezultate probabile, să analizăm sondajul. Elaborat la comanda USR, sondajul ce poartă semnătura „KANTAR TNS România” pune într-un rezultat foarte bun atât PSD poziționându-l pe primul loc cu un scor prea bun, cât și USR plasând partidul pe locul 3 la aproape jumătate din scorul PNL. Pe când partide cu o prezență mai mare sau mai susținută, atât în „teritoriu” cât și la nivel central, se situează în urma celor 3 din subtitlu – ALDE 7% și PMP 4% – în marja de eroare la a accede în Parlament.

Elementul surpriză nu sunt rezultatele, ci o serie de indicatori

Continue reading “Presiunea, etapa pe sondaj”

De la Front la Uniune, cam prea multa fictiune

Dacă v-ați trezit puțin din delirul PR-istic al lui Cioloș, bazat pe schimbul său de replici cu Dragnea din Parlament, aveți posibilitatea să analizați scena politică în ansamblul ei, departe de atributele imaginate asupra celor implicați. Că și Dragnea și Cioloș au mințit asupra cifrelor s-a subliniat deja. Despre lipsa de sens a „declarației virale” făcută de premier s-a scris deja. Chiar dacă fapte lăudabile există de ambele părți (ex: pe listele PSD la alegerile parlamentare se vor regăsi şi persoane cu dizabilităţi), PR-ul actualului prim-ministru excelează. Ca să spui după acest episod că Cioloș este cel mai bun premier al României nu este doar exagerat, este pură ficțiune fabricată pe o reacție emoțională; poate doar în cazul în care ai fi vrut să-l parafrazezi pe Băsescu și al său Petre ești cel mai bun. Oricum, de la o vreme este destul de clar că PSD-ul lui Dragnea a făcut un fel de înțelegere cu Cioloș, de bătălie de fațadă cu Guvernul – vezi moțiunea de cenzură care nu mai vine cu toate că Cioloș anunța încă din vară destul de clar că a depășit mandatul pe care i l-a dat majoritatea din Parlament în 2015. Dacă până și „matrafoxatul” Băsescu a acuzat blatul, ceilalți comentatori ai fenomenului politic autohton nu au nicio scuză. Până și lipsa de propunere a unui premier din partea marelui PSD se poate citi în exact această notă. Cu alte cuvinte, de la începutul toamnei, pentru funcția de premier candidează… doar Cioloș.

jandarm-cioban-ciolos-2015

Dacă te ștergi puțin la ochi, poți vedea că nu e foarte diferită guvernarea tehnocrată actuală de cele anterioare (tehnocrate sau altfel). Protestele organizate de transportatori, greva în penitenciare și anunțatul protest al medicilor ar trebui să fie doar câteva dintre probe, Federația Sanitas declarând chiar că măsurile luate de Guvernul Cioloș (OUG 22 și 43) „nu doar ca nu au rezolvat inechitatile din sistemul sanitar si de asistenta sociala, dar chiar au bulversat nivelele salariale”! Cum credeți că ar fi arătat un protest al judecătorilor în vremea unui Guvern PSD? Aflați că de ceva vreme există un protest al judecătorilor în România, doar că sub Guvernul Cioloș „atacul la Justiție” are doar valoare de PR politic îndreptat asupra adversarului care tot e pe primul loc în sondaje. În acest context, și odată cu apropierea grabnică a iernii alegerilor pentru Parlament, apele vor fi agitate și mai mult decât de obicei.

Continue reading “De la Front la Uniune, cam prea multa fictiune”

Au adus alegerile locale schimbarea in Arad?

alegeri locale 2016 jimm

Alegerile electorale sunt ca albinele: ne enervează, ne pot răni fizic, dar fără ele sistemul în care trăim s-ar prăbuși. Despre alegerile locale din Arad se pot spune câteva lucruri, dar ce s-a schimbat cu adevărat este un singur lucru: arădenii au ales în persoana lui Marin Lupaș un consilier local independent pentru prima dată în istoria democratică modernă a municipiului. Cam atât despre schimbare, pentru că restul rămâne ca înainte. De fapt, scenariul din 2012 s-a repetat în multe aspecte:

Continue reading “Au adus alegerile locale schimbarea in Arad?”

Segmentul neinformat

Continuând seria de articole mai scurte, mai cu tâlc, astăzi vă aduc la cunoștiință o știre interesantă și efectul pe care-l are asupra unor instituții. Conform unui sondaj realizat între 27 noiembrie și 2 decembrie 2014, „românii consideră că prioritățile președintelui sunt, în ordine”:

  1. să creeze locuri de muncă — 34,1%;
  2. să garanteze respectarea legilor și a Constituției — 31,3%;
  3. să combată corupția — 18%;
  4. conducă politica externă și de securitate națională a României — 10,2%;
  5. să susțină măsuri de protecție socială — 4,8%;

neinformatCe deducem de aici? Dacă ar fi un segment din populație, necunoașterea lucrurilor cu ce se ocupă Președintele, conform Constituției în vigoare, ar putea decide în proporție majoritară cine reprezintă România. Sigur, prioritățile nu sunt la fel cu atribuțiile, dar cum ar putea cineva să aibă o anumită prioritate dacă nu are posibilitatea tehnică să o îndeplinească. Cum locurile de muncă nu au nicio legătură cu această funcție administrativă, la fel și susținerea măsurilor de protecție socială, iar independența Justiției (cu tot cu combaterea corupției) intră sub apanajul instanțelor judecătorești, 56,9% dintre români nu cunosc cu ce se ocupă Președintele ales cu 53,6% dintre voturile cetățenilor.

11.719.344 de cetățeni s-au prezentat la urne. Știau toate acestea despre instituția prezidențială când au introdus buletinul de vot în urnă?

Mai adăugăm și faptul că politica externă are câteva prevederi clare privind Guvernul – vezi negociate de Guvern (art.91, alin.1), respectiv la propunerea Guvernului (art.91, alin.2), iar în cazul „securității naționale” (adică apărării naționale în termenii constituționali) precum și în situații excepționale, găsim precizările cu aprobarea prealabilă a Parlamentului (art.92, alin.2), respectiv solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate (art.93, alin.1) – ajungem să concluzionăm că Președintele nu conduce aceste domenii ci este o parte dintr-un mecanism gândit logic. Segmentul devine tot mai neinformat…

surse: Constitutia Romaniei, Rolul Președintelui – Art.80; Atribuțiile Președintelui – Art. 91-94; Justiția – Art. 126, alin. (1) și Art. 133, alin. (1).

I’M PARTIAL

Când am văzut cât de amuzant li se părea unora remarca de mârlan a lui Iohannis (replica acestuia din a doua dezbatere cu Victor Ponta la întrebarea „De ce vă uitați pe pereți?”) – „Pentru că sunt mai interesanți” –, în contextul în care doar cu câteva luni în urmă privirea premierul Ponta a pereților palatului Cotroceni într-o întâlnire cu Băsescu a stârnit valuri de indignare și ofuscare, am realizat că dublul standard a câștigat, de fapt, aceste alegeri prezidențiale. Nu Iohannis, nu PDL, nici măcar Băsescu, ci Dublul Standard. Același lucru și cu plecarea lui Iohannis la Palm Beach față de vizita lui Ponta în Dubai. Așa că am început să găsesc tot felul de afirmații și grafice „factuale”, care nu puteau fi făcute fără ca autorii lor să sufere puțin (mai mult) de ipocrizie. Și dacă într-adevăr nu își dau seama, nu e prea târziu să înceapă să fie imparțiali.

● Numărul condamnaților definitivi (pe care îi menționa Ponta în tabăra PNL) vs. Numărul urmăriților penali (moment din dezbaterea de la B1) pe care i-ar avea social-democrații arată cel mult că DNA urmărește cu preponderență pe cei din PSD, și nu din alte partide. Iar până la urmă, și un PSD-ist urmărit penal poate fi la fel de nevinovat ca un PDL-ist urmărit penal (vezi cazul Falcă – Fabrica de Zahăr), nu?

ponta-iohannis-penali-condamnati

● Iohannis spune că Gabriel Oprea a votat într-un fel, când votul a fost, de fapt, secret. Deci nu avea de unde să știe cum, însă Factual a graficizat că primarul Sibiului n-a mințit?!

factual-impartial-pro-iohannis

● Ni se spune că PNL a votat împotriva Legii amnistiei de la bun început, când nu a fost vreodată votată o asemenea Lege, nici măcar în Comisia juridică. Factual evită din nou să ne spună cum a măsluit profesorul de fizică adevărul. Între timp, parlamentarii PSD au votat împotriva acestei legi, de prima dată când s-a supus acest act legislativ la vot.

factual-impartial-pro-iohannis-2

Fiți liniștiți, aceste câteva mostre de Dublu Standard n-au dat coșmaruri votanților anti-PSD, care s-au îmbulzit să „schimbe” lucrurile, dar am vrut să le pun pe tapet acum, deoarece văd că oamenii chiar cred că au avut dreptate și nu au fost puțin (mai mult) duși de nas. Și, ce să vezi, răsfoirea săptămânalului Cațavencii (fără tăgadă, cel mai obiectiv jurnal național din mass-media din România) în săptămâna de după marea „schimbare” de la Cotroceni arată continuarea acelorași metehne corupte:

● „Pe scurt, primarul Sibiului – Klaus Werner Iohannis –  a fost declarat incompatibil de către ANI (…) dar un lucru e cert: cu presiunea a 6 milioane de oameni degrabă ieșitori în stradă, sunt șanse mari ca în acest caz să nu se facă justiție, ci politică și prevenire a convulsiilor sociale. Ceea ce e departe de statul de drept pentru care, cică, s-a votat pe 16 noiembrie.” sursa

● „Falcă va da, în 5 decembrie, jumătate de milion de lei din banii arădenilor, pentru ca cineva să vină să-i numere străzile” sursa

● „Sorin Oprescu s-a pus, în prag de iarnă, pe cumpărat flori și arbuști. Așa, de vreo 27 de milioane…” sursa

De ce pun în ghilimele „schimbare”? Nu trebuie să fii analist politic ca să înțelegi anumite aspecte certate cu logica legate de ultima campanie electorală pentru Președinte și rezultatul acestuia, dar poți citi concluziile câtorva oameni cu experiență de viață și poate mai atenți la ce se întâmplă în jurul lor decât mulți care cred că votul lor de acum o săptămână i-a făcut mai buni… cetățeni:

● (Costi Rogozanu) La aceste alegeri am avut puterea de a ne entuziasma pentru că după o luptă aprigă între două programe de dreapta am reuşit să înlocuim un preşedinte de dreapta. (sursa)

● (Doru Bușcu) Alegerile n-au fost cîștigate de Iohannis, ci pierdute de Ponta. Dacă a nimeri în calea valului norocos e un merit, atunci e meritul lui Iohannis că a știut să existe. (sursa)

● (Pattrick Andre de Hillerin) Nu mediul virtual a câștigat alegerile, dar prin intermediul lui și, desigur, al televiziunilor, ni s-a înveninat excesiv o toamnă frumoasă. (…) Voiai să vorbești cu un prieten și descopereai că în trupul lui a intrat un candidat, că fața i-a fost îndepărtată și înlocuită cu un banner, că el însuși a dispărut în neant lăsând în locul lui un dobitoc măcinat de ură. (sursa)

● (Florin Poenaru) Dacă aceste alegeri au consființit din nou triumful anti-politicii, al candidatului providențial, biopolitic diferit de masa societății, precum și al dreptei neoliberale, ele au însemnat totodată și finalul mișcărilor așa-zis civice din 2013. S-a văzut că ceea ce părea o mișcare anti-sistemică, reformistă și progresistă s-a lipit fără nici o problemă de un segment al clasei politice mult hulite până atunci. (…) Ce este și mai cinic în această ecuație este că felul în care sunt tratate categoriile vulnerabile și sărace în Romania replică foarte bine modul în care sunt tratați în occidentul civilizat românii plecați acolo. (sursa)

Poate că acum, după ce tot valul de propagandă s-a mai disipat, meditează și concetățenii mei, măcar cei din municipiul Arad, la câteva chestiuni concrete, reale, palpabile, dincolo de orice slogan sau siglă. Și încet-încet uită să mai fie parțiali, realizând lucrurile ce se întâmplă în jur, în lumea reală, nu cea (selectivă) de pe Facebook:

● Banii dați de Guvernul lui Ponta pentru CET, ca arădenii ce se încălzesc prin sistemul centralizat de termoficare să nu moară de frig în iarna ce vine, au fost abia săptămâna aceasta repartizate de Primăria lui Falcă. (sursa)

● Corina Crețu, fost europarlamentar PSD, actual comisar european a aprobat mai mulți bani pentru infrastructură, inclusiv autostrada Arad – Timișoara care era plătită din împrumuturi și încă nu fusese terminată când premierul Emil Boc (PDL) alături de primarul Falcă (PDL) au ținut să taie panglica neapărat înaintea alegerilor. (sursa)

●  „Recuperarea economică în România va avansa la un model mai sustenabil în următorii ani, pe măsură ce ţara va depinde mai puţin pe exporturi pentru a sprijini creşterea”, se arată într-o analiză a al firmei de cercetare de piaţă Business Monitor International (BMI), citată Emerging Europe Monitor, publicaţie lunară parte a BMI. (sursa)

Cred că ați observat cum realitatea se arată puțin altfel decât realitatea din timpul campaniei. Și nici nu vorbim de promisiuni electorale ci de relatări mincinoase ale întâmplărilor, fie că a fost vorba de situația CET sau a drumurilor din Arad, fie a situației economice a României. Culmea este că pe măsură ce fumul tunurilor de propagandă se așterne peste țară, vedem tot mai multe contradicții față de ce se vehicula în urmă cu nici o lună.

● Guvernul din Rusia declară că se așteaptă la o schimbare majoră și că „noul președinte și noua componență a guvernului vor promova o politică menită să asigure dezvoltarea în continuare a cooperării noastre bilaterale”.  (sursa) Cum adică noua componență a guvernului să aducă o schimbare majoră? Dar nu era Guvernul lui Ponta „mână-n-mână cu rușii”?! Mais, qu’est qui ce passe?

● Fostul președinte, Emil Constantinescu, îi face o invitație lui Klaus Iohannis de a propune un proiect de țară. (sursa) Adică cum, candidatul nu avea un proiect pentru care a fost votat în detrimentul proiectului România Puternică (promovat în linii mari de USL) al candidatului Victor Ponta?

● Jurnaliști financiari observă că viziunea pe termen lung al lui Iohannis asupra economiei nu prea se potrivesc cu nevoile și problemele imediate. (sursa) De asemenea, noul președinte promite scăderea taxelor, inclusiv al TVA-ului, uitând că în paralel îl critica pe Ponta și guvernul acestuia că au scăzut taxe fără să aibă de unde acoperi anul viitor încasările pe care acestea le ofereau.

● Reducerea TVA (sursa) cel puțin la pâine și legume a fost realizată de Guvernul Ponta, după ce președintele „de dreapta” alături de guvernul pe care acesta l-a impus în ciuda voinței exprimate la alegerile parlamentare, l-a mărit cu 5% în 2010.

Băsescu consideră că opțiunea „de dreapta” pentru Cotroceni este moștenirea sa (sursa). Și omul are dreptate, la cum s-a comportat un reprezentant „de dreapta” în acești 10 ani, alegerea unui alt reprezentant de aceeași factură reprezintă o aprobare a acestui stil, pe care se pare că fostul primar de Sibiu (prin schimbarea majorității parlamentare în mijlocul mandatului legislativului pe care o anunță – sursa) îl continuă. Și pentru că toți cei care l-au blamat pe Ponta ca fiind exponentul unui sistem „de stânga”, și care i-au pus în cap cam toată istoria PSD, dar se pare că n-au făcut același lucru cu Iohannis, via PDL, PNL și Băsescu, Dublul Standard iese învingător.

2 Romanii sau 20 milioane de Romanii?

Astăzi au fost publicate rezultatele finale ale primului tur al alegerilor pentru presedinte: Victor Ponta (3.836.093 voturi) și Klaus Iohannis (2.881.406 voturi) se clasifică pentru turul doi. Am așteptat cifrele pentru a comenta o situație nu numai deranjantă, dar chiar periculoasă. Graficul dat de televiziuni și website-uri deopotrivă arată opțiunile de pe primele 2 locuri din fiecare județ. De ce au făcut așa ceva? Eu cred că din ignoranță. Au văzut la alegerile din S.U.A. cum colorează mass-media harta statelor și au copiat întocmai, uitând că (1) vorbim de o federație și că (2) sistemul electorilor nu se aplică la noi. Cu alte cuvinte, degeaba au colorat județele deoarece circumscripția e întreaga Românie, iar numărul de voturi se iau ca atare și nu în funcție de fiecare județ. La alegerile parlamentare uninominale aș fi înțeles rostul, pentru că fiecare județ este împărțit în (fix!) colegii uninominale și atunci trebuie menționat unde și ce parlamentari au câștigat voturile. Altfel, doar partidelor le este folositor acest grafic, să cunoască unde trebuie să insiste să atragă mai mulți votanți. Dar cum cele 20 de milioane de cetățeni ai României nu sunt toți într-un partid, neglijența din mass-media lasă loc ignoranței cetățenilor să-și facă de cap.

harta alegeri presedinte 2014   harta alegeri procente rezultate vot ponta iohannis

O parte din populație a folosit, atât în social media, pe stradă sau în formă bloggeristică, aceste grafice ale alegerilor ca un prilej de a-și afișa disprețul față de conaționali și a sublinia regionalismul tâmp. De ce tâmp? Pentru că nu există nici o bază reală de a spune că „moldoveanul prost a votat cu PSD” așa cum nu sunt dovezi concludente că „Transilvania europeană și frumoasă” a votat cu PDL-PNL. Mai mult, nu poți face astfel de afirmații pentru simplul fapt că în fiecare din județele respective au existat și voturi pentru Victor Ponta, nu doar pentru Klaus Iohannis și invers (cum se poate observa ușor mai sus), anulându-ți complet „teoria grafică”. De fapt, în unele județe din Nord-Vest, cum este Maramureș sau Satu Mare, diferența a fost de 0,09% respectiv 0,74%. Cazuri similare găsim și în județe din Sud sau din Est, unde voturile nu au fost 100% înspre candidatul unei tabere politice. Și e bine așa, am depășit vremurile când se câșgtigau „alegeri” cu 99%, dar unii parcă vor să aibă unanimitate. Degeaba încearcă Moise Guran să transmită exact această diviziune, din graficele sale (care au fost bazate pe ce studii? aaa, pe sondajul IRES care nu intră în nicio analiză serioasă a sondorilor, și publicat de Hotnews, site-ul clar anti-Ponta? în regulă atunci, adio obiectivitate) vedem că diferența nu este îngrozitor de mare, cum încearcă să deseneze unii conaționali realitatea. Ambii candidați au din toate bazinele electorale (educate) niște proporții mari de oameni. Sute de mii de votanți cu 10 clase, cu studii medii sau postliceală, și chiar și cu studii superioare în ambele tabere. La alegerile parlamentare avem sistemul redistribuirilor, pentru ca per total, adică pe toată țara, chiar dacă circumscripțiile sunt pe județ, cei ce au votat cu locurile 2 sau 3 să poate fi în final reprezentați. Dacă nu exista așa ceva, toată România era colorată în „USL”! Atunci cum rămânea cu „bănățenii frumoși” și „oltenii leneși”? Așadar, putem să facem glume pe marginea acestor grafice, chiar și să stigmatizăm țara dând apă la moară xenofobilor cum a făcut diaspora cu votul îngreunat (lucru mult exagerat, după cum se dovedește aici), dar mai mult sădim dezbinare inutilă.

Cunosc persoane din Moldova mult mai ospitaliere decât orice clujean cu care am strâns mâna. Am întâlnit oameni mai pregătiți în Galați decât orice student bilingv din Bihor. Oameni mai deschiși la minte în Ploiești decât mulți homofobi și ultra conservatori din Timișoara „creștină”. Tineri cu o viziune mai clară asupra realității în Suceava decât adolescenți pierduți (și drogați) în Arad. Exemplele pot continua, iar oricine poate să facă o diviziune în funcție de scopul lor. Eu cred că n-are nici un sens. Votați? Bine! Dar nu dați foc unei țări întregi doar pentru că nu vă place părerea celorlalți. Există viață și după alegeri. Iar mai jos puteți găsi un grafic demn de prezentat, unde se regăsesc opțiunile tuturor românilor și nu putem emite judecăți absolute.

alegeri 1996 t2

Meanwhile in Arad

Meanwhile-in-arad

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale a început acum 2 zile cu spectacol, lansări și tot soiul de proiecte – cum ar fi Președinte European al PES Activists Romania. Dar pe lângă toate tehnicile de comunicare politică, de la copierea lansării în fabrică a lui Macovei de la „muncitoreasa” Udrea, la copierea lansării cu blocaj rutier a lui Iohannis de la adunarea pe stadion a lui Ponta, sau întoarcerea cu spatele votant a lui Antonescu față de prezidențiabilul Iohannis, viața cotidiană socială și politică din Arad continuă în același stil ce te face să te miri: În ce loc trăiesc?!

● Școala Generală nr. 1 rămâne în chirie și nu este cumpărată de către administrația locală (sursa), cu toate că astfel acolo nu se poate investi în infrastructură, iar chiria pe termen mediu și lung reprezintă o piedică pentru a aduce clădirea la standarde moderne, cu fonduri europene sau nu; doar pentru că ideea nu a venit de la primar ci de la opoziția PSD-istă. Iar părinții elevilor de acolo nu protestează în fața Primăriei și nici nu ar da vreun semn că ar avea vreo intenție prea curând. … În ce loc trăiesc?!

● Pistele de bicicletă amenajate pe Malul Mureșului sunt atât de „bine” făcute încât buruienile au reușit să străpungă asfaltul proaspăt turnat în acest proces de modernizare (sursa). Cu toate că ar fi fost foarte simplu doar un strat sau două de vopsea, „Primăria a fost dispusă să plătească 5.494.332,63 lei, fără TVA. Din bani de la BUGETUL LOCAL, adică din banii arădenilor. Şi dacă tot a venit vorba de bani, poate că ar fi demn de menţionat faptul că, în cazul acestei lucrări, costul pe kilometru este aproape DUBLU faţă de o altă lucrare de amenajare de piste pentru biciclişti, dar cu FONDURI EUROPENE.” (sursa) … În ce loc trăiesc?!

● După ce mai mulți locuitori au organizat o acțiune de protest față de starea dezastruoasă a unor străzi din cartierul Colonie Aradul Nou aflăm cum Primăria n-a primit bani dintr-un program al Guvernului (PNDL) pentru că a întocmit greşit documentaţia; mai exact a inclus în solicitare în mod eronat trotuarele, neeligibile în proiect (sursa). … În ce loc trăiesc?!

● Copii, mulți copii, au fost așezați cam ca în vremurile alb-negru în sensul giratoriu de la Boul Roșu cu un scop de  sensibilizare sau, mai bine zis, să „prevină criminalitatea infantilă” (sursa). Preoți priveau atenți din fundal. … În ce loc trăiesc?!

● Președintele Consiliului Județean, Nicolae Ioțcu (PDL), îi verifică cuvintele vicepreședintelui Consiliului Județean, Adrian Țolea (PDL). Nu, nu e o figură de stil, chiar îi verifică fiecare cuvânt: în loc de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” citim despre Teatrul de Stat, iar Teatrul de Marionete este menţionat ca fiind un ,,Teatru  de păpuşi” deși, după cum se ştie, între cei doi termeni „păpuşă” şi „marionet㔸 este o mare diferenţă (sursa). Într-adevăr, este o mare diferență, dar cam ca într-o s ar fi între instituție de sine stătătoare și un departament în subordinea unei alte instituții, adică fix diferența între Teatrul Trupa de Marionete și Teatrul Clasic Ioan Slavici, pentru că aceeași administrație PDL, de data aceasta la nivel de municipiu a propus în 2011 și a reușit desființarea Teatrului de Marionete ca instituție de sine stătătoare. … În ce loc trăiesc?!

● Deputatul Ioan Șcheau a părăsit PSD, dupa ce a părăsit PPDD în octombrie anul trecut, urmând să activeze de acum încolo în PDL (sursa). Își motivează rătăcirea printre partide ca slujire a intereselor cetățenilor. Poate e adevărat, la cât de rătăciți sunt mulți dintre cetățeni în ceea ce privește interesele lor. … În ce loc trăiesc?!

Alegeri europene in Arad

În fiecare an în care sunt organizate alegeri, avem ocazia să vedem mostre ale creativității puținelor personae care nu sunt politicieni, ci comunicatori politici. Este drept că nu știm (public) cine stă în spatele fiecărui afiș, fiecărui fluturaș sau fiecărui slogan. De aceea, cel mai simplu ar fi să colecționăm astfel de manifestări ale creativității și să ne oferim părerea din acest punct de vedere. Înainte de clasificarea exemplelor de manifestări creative în campania de alegeri pentru Parlamentul European desfășurate în Arad, memorați următorul aspect: alegerile din 25 mai sunt despre România—fals! Ele sunt despre Europa! Mai exact, despre Uniunea Europeană și ce anume vrem să fie această construcție (Codru Vrabie). Iar dacă sunteți „intelectuali” și doriți o analiză amănunțită a ofertelor politice și electorale, citiți analiza lui Adrian Dohotaru. Dacă vreți să vedeți doar mostre de creativitate, iată-le: Continue reading “Alegeri europene in Arad”

Cu judecata (de) dreapta – alegeri si PDL

alegeri-pdl-arad-falca-sfant„Are judecată dreaptă” spunem despre „omul cu scaun la cap”. De obicei, când citești această descriere, nu te aștepți ca ea să fie asociată cu un politician. Nu este cazul nici la Arad, unde găsim povestea perfectă a unor politicieni care au luat scaunele de sub fundurile unor cetățeni pentru a și le pune la cap, deghizându-se astfel în oameni stimabili, intelectuali de rit nou, care ar cunoaște ce trebuie făcut în urbe și țară.

Narațiunea este simplă, iar personajele sunt aceleași din 2008 încoace. Firul epic conține promisiuni amânate ani de-a rândul, iar culminarea faptelor jignitoare la adresa culturii au avut loc în acest week-end cu înscăunarea lui Gheorghe Falcă în fruntea filialei județene de partid, în sala de concerte a Filarmonicii. După ce a fugit de asocierea cu PDL când lucrurile începuseră să devină gri pentru Guvernul Boc (decembrie 2011), ajungând să se deghizeze într-un creștin liberal ecologist (?!) în alianța electorală Mișcarea Creștin-Liberală (iunie 2012), Falcă a lăsat Filarmonica exact așa cum a distrus-o încă din primul său mandat ca primar (2004-2008). Continue reading “Cu judecata (de) dreapta – alegeri si PDL”

Exemple de revigorare a agendei în formularea politicilor: Rosia Montana si Codul Rutier

rosia-montana-ponta-mineriiDupă episodul de aseară al „salvării minerilor” de către primul-ministru Ponta, sunt tot mai convins că înaintarea acelui proiect privind Roșia Montană a reprezentat o acțiune clară de revigorare a agendei publice. Cu toate că decidentul are în teorie agenda sa instituțională, și deci principalul rol de agenda-setter, practica ultimilor ani a distorsionat acest rol în formularea politicilor publice. Obiceiul guvernului Boc de a anunța un proiect când deja era luată o decizie definitivă pe marginea lui, mergând până la asumări de răspundere când indiciile arătau că ar exista o dorință de modificare a inițiativei guvernamentale (fie în Parlament sau dinspre societatea civilă). Continue reading “Exemple de revigorare a agendei în formularea politicilor: Rosia Montana si Codul Rutier”