Strandul Neptun, un subiect de dezbatere in Arad

strandul_neptun-aradȘtrandul Neptun a ocupat un loc central în oferta de agreement disponibilă în Arad din anii 70 și până în urmă cu câțiva ani. Merită atenția sociologilor și specialiștilor în politici publice modalitatea în care locul „de peste Mureș” s-a transformat dintr-un loc viu (subliniez decât acest aspect, nu și cel al ecologiei, moralității, sau divertismentului) 22 de ore din 24, într-un spațiu destinat aproape exclusiv plajei și bălăcelii în piscină până la lăsarea întunericului. În această vară însă, se scrie un nou capitol pentru Ștrand. Va fi transformat într-un club al intereselor politico economice de la vârful administrației locale? Își va modifica imaginea conform cu cerințele anumitor comercianți? Va deveni un loc al oricărui arădean? Orice s-ar întâmpla, acesta se întâmplă în această perioadă. Iată de ce trebuie să luăm în considerare câteva lucruri. Continue reading “Strandul Neptun, un subiect de dezbatere in Arad”

Cinema si Politica: Sergiu Nicolaescu

Sergiu Nicolaescu - Centrul National al CinematografieiÎnainte de HBO, torrente, internet prin fibră optică sau CinemaCity, era… Cinematograful Dacia. Construit înainte de 89 de comuniști și lăsat aproape în paragină de capitaliști, denumirea sa poate stârni și astăzi controverse; fie că vorbim despre teritoriul pe care statul român actual a luat ființă, sau despre starea culturii în societatea de azi.

Legătura dintre Sergiu Nicolaescu și Dacia nu este numai una de natură cinefilă (vezi filmul Dacii).  Continue reading “Cinema si Politica: Sergiu Nicolaescu”

Regionalizarea Romaniei – un discurs personal

Imediat se împlinesc 5 ani de când încerc (și reușesc) să mă implic într-o formă sau alta în comunitatea în care trăiesc. Azi am luat parte la audierea publică organizată de Academia de Advocacy pe tema Regionalizarea României – DE CE? Managerierea evenimentului a fost ca la carte, iar față de formularea de recomandări sau dezbaterile publice din Arad, reprezintă un pas în față pentru modalitățile de implicare a cetățenilor în actul decizional. Documentul meu de poziție se întinde pe 3 pagini A4 și poate fi consultat pe website-ul Academiei. Mai jos nu am redat cuprinsul poziției, nici nu am făcut o sinteză a celor întâmplate. Ci, pentru a le mulțumi celor care au fost dispuși să mă ajute în demersul meu (Alex, Șerban, Vic, Ionela, Olga, Alexa) , am expus discursul de astăzi, ”cald” încă de la rostire. Continue reading “Regionalizarea Romaniei – un discurs personal”

Forta Civica in Miscare la PNL

UPDATE: Am supraestimat si supraevaluat; Mișcarea e mai mult tank decât think., iar cei care se implică politic în altă parte, sunt repede izolați..

Ieri, titlurile din presă despre medierea (blatul?) lui Victor Ponta cu Băsescu, privind ieșirea României din recesiune și -culmea!- în același timp necesitatea unei noi tranșe de la FMI, au avut concurență serioasă de la trecerea unui nucleu din Forța Civică Arad la PNL. Continue reading “Forta Civica in Miscare la PNL”

Nu ma trata ca pe o cifra. Despre COMUNITATE

Am început periplul prin birocrația locală acum o săptămână. Chiar dacă sunt destui catalizatori ai schimbării în Arad, așa-zisul ”sistem” este încă închistat în a trata totul aritmetic, informatic, dezumanizat. De la prima ștampilă, ești transformat din cetățeanul Mihnea Iuga în 62484/8.10.2012. Nicio aplecare către a rezolva doleanța persoanei din spatele cifrei. Poate pentru că birocrația are de-a face în general cu foarte mulți oameni și nu le rezistă decât împărțindu-i în numere reci. Continue reading “Nu ma trata ca pe o cifra. Despre COMUNITATE”

Ca sa avem si o comunitate

Sunt din nou pe drumurile lungi și împleticite ale țării. Despre călătoriile cu trenul am tot scris. Și la WWMP News, și pe propriul blog, până și în comentariile de pe alte site-uri.

Nu e foarte mare șmecheria cu trenurile. Comparativ cu un automobil însă, experiența pe care o ai este mult mai socială. În gări vezi drama oamenilor fără bani de un bilet de 10km, fără mâncare de ingerat și, mai mult decât oriunde, fără un acoperiș deasupra capului.

Eu am fost norocos. Am locuit aproape de când mă știu la casă. Am crezut, timp de câțiva ani, că nu puteam să devin așa de înalt dacă continuam să locuiesc mai mult de primii 3 ani din viață într-o ”cutie de chibrituri”. Destinul a făcut să mă nasc într-o perioadă în care tinerele cupluri erau susținute imobiliar de Stat. Cu alte eforturi financiare și personale ale părinților, m-am mutat, după 1990, la o casă în centrul liniștit al orașului. Continue reading “Ca sa avem si o comunitate”