Regionalizarea Romaniei – un discurs personal

Imediat se împlinesc 5 ani de când încerc (și reușesc) să mă implic într-o formă sau alta în comunitatea în care trăiesc. Azi am luat parte la audierea publică organizată de Academia de Advocacy pe tema Regionalizarea României – DE CE? Managerierea evenimentului a fost ca la carte, iar față de formularea de recomandări sau dezbaterile publice din Arad, reprezintă un pas în față pentru modalitățile de implicare a cetățenilor în actul decizional. Documentul meu de poziție se întinde pe 3 pagini A4 și poate fi consultat pe website-ul Academiei. Mai jos nu am redat cuprinsul poziției, nici nu am făcut o sinteză a celor întâmplate. Ci, pentru a le mulțumi celor care au fost dispuși să mă ajute în demersul meu (Alex, Șerban, Vic, Ionela, Olga, Alexa) , am expus discursul de astăzi, ”cald” încă de la rostire.

Doamnelor și domnilor,

Stimați organizatori,

Onorată Comisie,

Mă adresez vouă astăzi, aici, din postura de membru al unui important ONG din Arad… DAR și din statutul de student al Universității de VEST din Timișoara. Vă vorbesc din calitatea de locuitor al Aradului DAR și din cea de moștenitor cultural al Transilvaniei. Vin în fața dvs. cu soluții concrete, ca cetățean al României… DAR și ca cetățean al Uniunii Europene.

Din start, dacă nu înțelegem că putem avea o istorie comună și un viitor comun totodată, fiind în același timp diferiți și diverși, mai bine lăsăm toată audierea publică și plecăm acasă. Această dezbatere conform căreia țara noastră nu va mai fi la fel de puternică cu regiuni, SAU din contră, că regiunile vor oferi soluția-magică a ieșirii din criza în care se află România… vă spun franc, că este o dezbatere care, pentru cei de vârsta mea, NU își are aplicarea în cotidian. Vreau să vă arăt ceva … Acesta este volumul de informații pe care un student din România trebuie să-l absoarbă în 3 luni pentru ca să fie considerat bun…. Acesta – pentru 6 luni. Credeți că studentul Britanic citește mai mult? Sau cel din Land-urile Germane? Sau cel din Polonia, din voievodate? Uneori, citește chiar mai puțin. Dar ce ei și-au dat seama și noi se pare că nu putem pune în aplicare este faptul că abilitățile contează mai mult. Că cei din școala de azi se pregătesc pentru slujbe care o să existe în viitor. ACEASTA ÎNSEAMNĂ GÂNDIRE PE TERMEN LUNG.

Fie că definim această REGIONALIZARE ca un nou set de instituții. Fie că vom clădi pe structurile existente ca și Consiliile pentru Dezvoltare Regională –după cum am expus în documentul de poziție– 2 lucruri ar trebui să avem în vedere:

PIAȚA MUNCII și TINERETUL

Stimați decidenți,

Haideți să elaborăm o strategie a ocupării forței de muncă, haideți să creăm centre de inovare și să ne responsabilizăm concetățenii în educație. Orice ați spune sau hotărî personal despre regionalizare sau descentralizare, să implementăm împreună, pentru că suntem în asta împreună.

Vă propun un exercițiu pe care să îl facem toți, acum și aici: Verificați locul pe care stați. Luați dintre scaune plicurile ce le găsiți. Înăuntru veți găsi scrisorile unor tineri. Din Mehedinți, din Arad, Alba sau Cluj-Napoca. Ca ei, mai sunt alte sute, iar aceștia vor doar SĂ CONTEZE. Să se întoarcă în România, să pună umărul la construcția unei voci pentru viitorul țării noastre, decât că nu au la ce să se întoarcă.

Citiți-i. În fiecare zi dacă este necesar. Vă vor da de gândit.

Mulțumesc!