De la Front la Uniune, cam prea multa fictiune

Dacă v-ați trezit puțin din delirul PR-istic al lui Cioloș, bazat pe schimbul său de replici cu Dragnea din Parlament, aveți posibilitatea să analizați scena politică în ansamblul ei, departe de atributele imaginate asupra celor implicați. Că și Dragnea și Cioloș au mințit asupra cifrelor s-a subliniat deja. Despre lipsa de sens a „declarației virale” făcută de premier s-a scris deja. Chiar dacă fapte lăudabile există de ambele părți (ex: pe listele PSD la alegerile parlamentare se vor regăsi şi persoane cu dizabilităţi), PR-ul actualului prim-ministru excelează. Ca să spui după acest episod că Cioloș este cel mai bun premier al României nu este doar exagerat, este pură ficțiune fabricată pe o reacție emoțională; poate doar în cazul în care ai fi vrut să-l parafrazezi pe Băsescu și al său Petre ești cel mai bun. Oricum, de la o vreme este destul de clar că PSD-ul lui Dragnea a făcut un fel de înțelegere cu Cioloș, de bătălie de fațadă cu Guvernul – vezi moțiunea de cenzură care nu mai vine cu toate că Cioloș anunța încă din vară destul de clar că a depășit mandatul pe care i l-a dat majoritatea din Parlament în 2015. Dacă până și „matrafoxatul” Băsescu a acuzat blatul, ceilalți comentatori ai fenomenului politic autohton nu au nicio scuză. Până și lipsa de propunere a unui premier din partea marelui PSD se poate citi în exact această notă. Cu alte cuvinte, de la începutul toamnei, pentru funcția de premier candidează… doar Cioloș.

jandarm-cioban-ciolos-2015

Dacă te ștergi puțin la ochi, poți vedea că nu e foarte diferită guvernarea tehnocrată actuală de cele anterioare (tehnocrate sau altfel). Protestele organizate de transportatori, greva în penitenciare și anunțatul protest al medicilor ar trebui să fie doar câteva dintre probe, Federația Sanitas declarând chiar că măsurile luate de Guvernul Cioloș (OUG 22 și 43) „nu doar ca nu au rezolvat inechitatile din sistemul sanitar si de asistenta sociala, dar chiar au bulversat nivelele salariale”! Cum credeți că ar fi arătat un protest al judecătorilor în vremea unui Guvern PSD? Aflați că de ceva vreme există un protest al judecătorilor în România, doar că sub Guvernul Cioloș „atacul la Justiție” are doar valoare de PR politic îndreptat asupra adversarului care tot e pe primul loc în sondaje. În acest context, și odată cu apropierea grabnică a iernii alegerilor pentru Parlament, apele vor fi agitate și mai mult decât de obicei.

În ciuda a ceea ce cred mulți, chiar și arhitecții procuraturii speciale subiective, politica nu este o zonă pe care unii o lasă pur și simplu liberă. Fiind mobilizați de diverse motive (de la supraviețuirea financiară până la idealismul unei alternative autentice), oamenii se întorc către politică și e normal să facă asta până la urmă, pentru că prin aceasta democratia își asigură legitimitatea constant – tehnocrația este o formă de avarie până când partidele își refac (re)sursele de legitimitate în fața alegătorilor. După cum acest lucru nu s-a întâmplat, chiar din contră – marele partid de stânga PSD a schimbat un inculpat de la vârful său cu un condamnat, iar cei din dreapta, adică PNL, care blocaseră orice proces decizional, în frunte cu președintele Iohannis, până la înlăturarea inculpatului, își continuă viața (politică) liniștiți colaborând cu un condamnat *chiar dacă fondul amânduror acuzații este unul politic*, e de așteptat ca tehnocrația să fie încă la modă peste două luni. Campania de PR demarată de premierul Cioloș la începutul lunii ajută acest lucru.

iohannis-ciolos

În 11 decembrie cetățenii României își vor exprima preferințele pentru unii sau alții. Care se regăsesc în partide sau după caz, independenți, însă nicidecum în structuri ale Statului, în special cele de forță cum este procuratura, cum crede din păcate actualul Ministru al Fondurilor Europene, autor al culegerii de interviuri „Eu votez DNA” (dintre care câțiva intervievați au fost arestați tocmai de DNA). Așadar, pe lângă partidele mai sus menționate și câteva formațiuni noi cu lideri de notorietate cum este ALDE sau PMP, încotro se vor împărți preferințele alegătorilor?

Nicusor Dan si Erwin Albu la Arad
Nicusor Dan si Erwin Albu la Arad

Unii vor opta pentru USR – Uniunea pentru Salvarea României. Această uniune s-a transformat dintr-una axată exclusiv pe București în una axată pe România. Liderul formațiunii, Nicușor Dan, a afirmat că pentru a conta mai departe în politică (și să câștige Primăria București în 2020) are nevoie să fie pe scena națională, ceea ce o prezență în Parlament i-o poate oferi. Cu alte cuvinte, nu are în vedere „salvarea României” propriu-zisă, ci doar pe cea a Bucureștiului. Pasul spre USR e ceea ce poate menține (azi fostul) USB în rândul celor care contează pentru câștigarea Primăriei București. Omul nici nu a ascuns asta, recunoscând în întâlnirile pe care le-a avut în țară cât și în comunicarea publică. Singurul proiect la nivel național enunțat de el este depolitizarea administrației publice locale și a sistemului de achiziții publice precum și dez-monopolizarea sistemului electoral din brațele PSD-PNL. Dacă se ține de acest lucru, formațiunea ar avea ce să caute în Parlament.

Dar daca te uiti putin la peisajul politic autohton, pui in balanta ce va presupune totudi aceasta prezenta in Parlament a USR.

Domnul Dan –ce ironic că speranțele unor oameni se pun tot în persoana unui Dan: Voiculescu în 2004 (deși aici era vorba de oamenii politici care vroiau un guvern „de dreapta”), Diaconescu în 2012 (platforma politică economică exprimată la OTV rămâne cea mai de stânga până în prezent), Nicușor în 2016– ne spune că dorește să condiționeze viitorul guvern de voturile USR. Adică să impună pe agenda guvernului proiectul mai-sus menționat dacă acesta va căuta susținerea partidului său. Ceea ce nu e un lucru rău. Dar nici nu cred că e ceva ce are nevoie Romania. Sperietori au fost și Vadim Tudor cu al său PRM… dar parcă depășisem acest moment. Obiectiv, se vede însă că PSD are în ALDE o „balama” pentru a-și asigura o majoritate în parlament, iar PNL… nu. Tatonările cu PMP nu țin din două motive: 1) ar înlătura electoratul care ar vota neo-liberalii (vezi recenta dezbăsificare a eventualilor candidați) și 2) Băsescu ar fi prea periculos pentru partidul lui Iohannis pentru că ar submina autoritatea și stabilitatea Guvernului, din interior (la fel cum a făcut cu succes cu PNȚ în perioada guvernării CDR).

Așadar, nevoia de un aer proaspăt la PNLiști -chiar dacă doar prin asociere într-o coaliție de guvernare- nu este doar benefică pentru imaginea lor, ci și pentru calcul politic, adică în ideea asigurării noului guvern de după alegeri. Pentru că și Iohannis a declarat pe 12 septembrie că își dorește un guvern politic după alegeri. Iată ce declară în consecință Nicușor Dan pe 15 septembrie: „Este posibilă o situație în care un același premier să fie susținut și de noi, și de PNL, și de – eventual – alții ”. Calculele mult mai complexe se pot vedea și în Germania, unde în Berlin cele 6 partide vor trebui să se înțeleagă cumva, și ca urmare a recentelor alegeri, „marea Coaliție” dintre echivalentele PSD și PNL de la ei, nu obține nici majoritatea simplă (ele obținând cele mai mic procent din istoria postbelică; SPD 21,6% și CDU 17,6%). În cazul României, ultimele sondaje indică o puțină erodare a partidelor clasice, iar ca urmare orice formațiune nouă – fie că este ALDE, PMP sau USR – va beneficia de o simpatie mai mare din partea alegătorilor; nu foarte mare, ci destul cât să ajute la formarea unei majorități și să închidă ușa altora devenind o balama foarte eficientă. Apropierea de PNL și Iohannis este dată și de opțiunea USR pentru un viitor prim-ministru: Dacian Cioloș, cel pus în funcție după demisia lui Ponta. Apoi vehemența anti-PSD este mult mai clară decât cea anti-PNL, cu care ar fi încercat o înțelegere „dacă vor ca PSD-ul să nu câștige”.

Dupa un Front al salvarii (FSN) am mari dubii legate de autenticitatea unei Uniuni a salvarii (USR).

N-am nicio problemă cu aceste construcții imaginare. Sunt interesante din punct de vedere antropologic. La fel cum în trecut o foarte bună parte a cetățenilor credea că FSN este o construcție autentică care îi salvează de dictatură (e drept totuși că l-au eliminat pe Ceaușescu) și de sărăcie, așa și acum sunt destui (5% după ultimele sondaje) care consideră că USR este o construcție care îi salvează de actuala Românie coruptă și nedezvoltată. Cum o să reușească acest lucru dacă nu vor schimbarea status-quo-ului (își doresc același premier ca azi, aceleași politici ale acestuia, nici vorbă de alte măsuri economice, sau de o alternativă la președinție etc.), rămâne un mister pentru politologi și oamenii care votează rațional. Singurul mobil prin care vor aduce schimbarea, spune ei, sunt „oamenii noi” pe care îi aduc în politică.

usr-nicusor-dan-blat

Astfel, pe seama unui mit de nou vom vedea cel mai probabil la sfârșitul toamnei o competiție politică și de PR între „tehnocrați vs condamnați”. Chiar dacă faptele, la fel cum arătam la început, sunt diferite de miturile create. La o analiză mai calmă, mai rece (că tot nu mai avem temperaturi ridicate prin țară), campania pornită de USR are erori: „din enunțul `Decât blaturi între aceleași partide, mai bine oameni noi`, eu înțeleg că blaturile sunt condamnabile doar pentru că se desfășoară între aceleași partide, nu pentru că există. Iar alternativa este ca blaturile să se desfășoare între oameni noi.” Oameni noi, dar metehne vechi, după cum s-a demonstrat deja. „Pentru a avea succes în acest tip de lume în care trăim, este nevoie de bani și de prieteni” – a declarat Nicușor Dan unui intervivator în Arad. Ar putea totuși să învețe din exemplul altora. În momentul în care Bernie Sanders a încercat să ducă mișcarea politică pe care o crescuse în SUA într-o zonă de compromis pentru susținătorii ei, aceștia s-au revoltat. Dacă mitul salvării se disipă, s-ar putea ca Nicușor Dan să se uite în jur și să nu găsească prea multă lume. Începutul campaniei îi indică ceva în acest sens: „În prima săptămână ar fi trebuit să strângem 30.000 de semnături și am strâns doar 5.000. Tocmai din cauză că oamenii nu conștientizează.

Că nu se declară în vreun fel ideologici ar fi oarecum acceptabil, pentru că s-au făcut cunoscuți ca dorind depolitizarea administrației locale din București. Dar faptul că Nicușor Dan face sau dorește să facă politică la nivel național dar spune încontinuu că nu face –vorba Cațavencilor– devine însă ridicolă. Iar în cazul candidaturii pentru Parlament devine neproductivă. Pentru că dacă la nivel local poți vorbi de administrație și soluții de achiziții publice, la nivel de parlament trebuie să vorbești de educație, de sănătate, „despre impozitarea pe muncă și impozitarea pe proprietăți, despre Codul Fiscal și Codul Penal, dincolo de partea tehnică a problemei, e nevoie de o atitudine care este politică”. USR nu are o astfel de poziționare și astfel de propuneri. Comparativ grupul Demos, recent lansat la București pe o platformă de democrație și solidaritate, are mai multe proiecte de substanță decât partidul lui Nicușor Dan. Dar cei care activează în grupul menționat se declară explicit de stânga. Fiind în același timp anti-PSD. Și unii dintre ei susținători ai USR.

„Publicitatea ne minte cat vrem noi sa fim mintiti”

În asemenea manieră în care se vinde tradiția de către publicitari sau cântăreți, la fel se vinde, pe lângă tradiție (vezi sintagma lui Cioloș „eu sunt un om crescut la țară”) și orice alt mit în politică. Florin Dumitrescu explică: „Dacă golul nu se hrăneşte cu informaţii, publicitatea îl ocupă cu senzaţii, mitologii, cu voluptate.” Recitiți acum începutul articolului din această prismă. Degeaba încearcă Uniunea Europeană (și forma ei anterioară) să promoveze conceptul și practica unui consumator informat încă din 1975! În materie de politică, consumatorii nu se informează. Nu e cazul României, nu suntem speciali. Iar Brexit a demonstrat asta cu vârf și îndesat. Cazul referendumului din Marea Britanie ne poate servi drept model de construcții imaginare privind trecutul glorios al regatului și prezentul îngenuncheat de Uniunea Europeană. Tot timpul sunt sâmburi de adevăr pe care se cresc și se inflamează frici de multe feluri. E drept că mulți dintre noi suntem și producători de mituri nu doar consumatori. Astfel, de multe ori avem de-a face cu prosumatori care inventează apriori anumite atribute ale unor politicieni – cel mai elocvent mit dezumflat din această zonă este cel al „neamțului harnic”, președintele Iohannis scăzând în încredere foarte mult, fiind depășit chiar de Victor Ponta!

Dacă tot vorbim de mituri, uniuni și partide-balama, un alt exemplu, dar unul ucis din fașă, ar fi PRU. Deși scenariul unui premier care s-a întors în forță la putere nu e ceva inventat de Victor Ponta (acesta a mai fost aplicat cu succes de către Victor Orban și al său Fidesz), Partidul România Unită este menținut în atenția publică doar ca și mijloc de negociere. Dacă tot construim ficțiuni am putea să-l bănuim pe fostul premier al României că urmează sfatul lui Javier Solana și se sacrifică personal pentru a potoli valul populist. Din acest punct de vedere aș fi văzut plecarea lui Ponta la „partidul lui Țepeș” drept „o reformare din punct de vedere ideologic” reală, pentru că orice îl poate caracteriza pe fostul lider al PSD, dar nu și extremismul nici chiar radicalismul – vezi și „pisicul”. E mai degrabă foarte pragmatic. S-a văzut și în reacția lui la „punctele” trimise de Barosso, președintele Comisiei Europene, în vara lui 2012 și de fapt toată raportarea lui din prezent față de acele evenimente cât și coabitarea cu Băsescu de după parlamentare: „nu am vrut să zicem noi USL să se facă tot după cum vrem noi”.

Dar după cum sugerează subtitlul de mai sus, dacă oamenii vor dori să fie mințiți, poate să spună Ponta cât dorește că „eu vreau să ajut PSD să facă un scor mare”, cei care se simt mai români decât alții și își imaginează că țara nu este într-atât de unită pe cât li se pare lor, vor vota cu PRU! Și vor dori să revină Ponta premier. Vor face dintr-un partid care are drept siglă un portret al voievodului medieval Vlad Țepeș o alternativă anti-sistemică prin care România se poate moderniza. Doar că lumea și cu atât mai mult politica nu este atât de segregată după cum tind și vor unii să o imagineze.

„In realitate, dupa cum se vede din hartile de mai jos, amestecul celor doua culori este mult mai nuantat. Chiar daca exista o dominatie a PSD in Moldova si Muntenia, si una a PNL in Transilvania, aceste dominatii nu sunt atat de categorice. Exista multe zone cu primari PNL si in sud (Calarasi, Braila, Constanta, Vlacea, Prahova), dar si in Moldova (Suceava, Botosani etc). La fel, PSD este prezent si in judete din Ardeal, precum Timis, Caras, Bihor sau Satu Mare, pe langa Bistrita si Maramures.” (sursa)

În zona comercială, ficțiunea ne ajută să ne simțim bine când vine vorba de un produs, iar dacă am fost înșelați asupra calității și/sau eficenței produsului, costurile se trag din buzunar. În cazul democrației și politicii, costurile pot fi și de ordin medical (vezi cazul Hexi Pharma), educațional (vezi cazurile școlilor insalubre și periculoase structural), nu doar monetar; în concsecință ne costă viitorul. Dar dacă în cazul comercial poți aborda metoda de protest prin boicot, în cazul democrației nu există așa ceva; indiferent de prezența la alegeri, primarii tot vor ocupa funcțiile, iar parlamentarii tot își vor începe mandatul.

Avem mai multe chestiuni de dezbătut, viralizat și promovat în apropierea unor alegeri pentru Parlament. Sunt indicii de abuz in serviciu în magistratură, ignorate de președintele Iohannis, există anumite suspiciuni privind Registrul Electoral pentru votul din afara României, DNA se află în tot mai multe probleme judiciare magistrații declarând că au fost făcute „interceptări ilegale, încălcarea dreptului la apărare și acte de urmărire penală făcute de polițiștii judiciari fără mandat”, iar în plan comunitar Italia critică celolalte țări cu greutate (în special Germania și Franța) privind lipsa unor măsuri la nivelul întregii Uniuni. Acum se pare că degeaba avem și acțiuni mai concrete decât un discurs în Parlament, că PR-ul și ficțiunea atrage.

Poate că sfatul lui Cristian Pârvulescu se potrivește nu numai contextului internațional evidențiat de rezultatul Brexit, ci și în plan intern: să auzim și să privim dincolo de zgomot și să ne păstrăm speranța că democrația și valorile democratice vor rezista și persista, indiferent de PR.

Au adus alegerile locale schimbarea in Arad?

alegeri locale 2016 jimm

Alegerile electorale sunt ca albinele: ne enervează, ne pot răni fizic, dar fără ele sistemul în care trăim s-ar prăbuși. Despre alegerile locale din Arad se pot spune câteva lucruri, dar ce s-a schimbat cu adevărat este un singur lucru: arădenii au ales în persoana lui Marin Lupaș un consilier local independent pentru prima dată în istoria democratică modernă a municipiului. Cam atât despre schimbare, pentru că restul rămâne ca înainte. De fapt, scenariul din 2012 s-a repetat în multe aspecte:

Continue reading “Au adus alegerile locale schimbarea in Arad?”

Cultura democratica in Arad

Cultura democratica este prezentă în Arad precum industria română în „O scrisoare pierdută” – admirabilă, sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Pacaleala cu capitala a durat aproape 3 ani, timp în care cultura democratică nu s-a dezvoltat, ci poate chiar a involuat. Candidatura municipiului Arad în competiția pentru Capitală Culturală Europeană 2021 este un bun studiu de caz în acest sens. Nereușita a fost comentată în diverse feluri. Dar „eșecul anunțat”, „problemele de conținut” și „șahul cultural” cu care diverse persoane publice locale au ales să descrie necalificarea printre orașele finaliste la titlul mai sus menționat, ocolesc o perspectivă importantă, cea democratică. Nu mă refer aici la elementul de participare a comunității la dosarul de candidatură, deși acest lucru a cântărit destul de mult printre criteriile juriului. Vreau să subliniez un aspect ce ține mai mult de dinamica democratică.

falca lazurca glad stand arad 2021

Poate părea ciudat, dar orice proiect ce implică angajamente pe un termen mai lung decât un mandat local, are nevoie de aportul marii majorități a comunității sau a cât mai multor forțe politice.

Continue reading “Cultura democratica in Arad”

Toti impreuna

le bron james

Nu mă luați în seamă, eu doar citesc.* Și țin minte. Istoria e lungă, dar ne place să resetăm totul, să dăm un nou început din când în când. Un exemplu la îndemână: anul (Domnului, A.D.) 2015 este de fapt anul mozaic (Anno Mundi, A.M.) 5776. Am să încerc să scurtez istoria pe cale să se scrie în jurul nevoii de schimbare clamată de manifestațiile din stradă. Eu nu cred că este pe cale să se manifeste. Incendiul tragic din Colectiv încă mai face victime, chiar și în zilele acestea, însă jocurile politice și mersul „și-așa” al lucrurilor din România nu s-au schimbat de fel. Formarea unui nou Guvern este principalul subiect pe agenda publică. Am început această postare înainte de evenimentele oribile din Paris. La o zi după, agenda publică autohtonă a revenit la guvernare, mai exact la Guvernul Cioloș. Ce este de reținut în această perioadă?

Continue reading “Toti impreuna”

Presedintele de 1%

Codul Fiscal a fost promulgat la începutul săptămânii după ce acesta a fost revotat. Urmează să fie publicat în Monitorul Oficial, iar efectele sale să fie simțite după 1 ianuarie 2016. După ce mai fusese votat la începutul verii, proiectul de lege a fost retrimis în Parlament de către președintele actual, Klaus Iohannis. Într-o conferință de presă, acesta a declarat că „în Parlament o astfel de dezbatere nu avusese loc. În societatea civilă s-a dezbătut foarte puţin. Am considerat că nu este bine şi este nevoie de o dezbatere mai amplă. Acest lucru s-a şi întâmplat, după retrimitere. Bine ar fi fost să fi avut loc şi înainte”

iohannis mana stop 2014 b&w

Din păcate pentru președintele în funcție, o dezbatere avusese loc. Poate a ratat-o, cine știe, n-a avut timp să citească presa în concediu? Poate pentru că toată lumea a fost în mare parte de acord, președintele țării nu a putut observa vreo ceartă semnificativă; e ușor de înțeles de ce fostul primar Iohannis percepe cearta ca „dezbatere reală” – așa sunt primarii în România, avem caz elocvent la Arad. Dar în retorica formulată de redactorul-șef de la Ziarul Financiar, când „ani de zile toţi antreprenorii, fiscaliştii, analiştii, Consiliul Investitorilor Străini, AmCham au reclamat pe toate vocile că taxele sunt mari în România”, la ce dezbatere (în contradictoriu) te-ai fi așteptat?*

Continue reading “Presedintele de 1%”

Mania diplomelor si Capitala Cult-rurala

Nu e un secret faptul că primarul actual al municipiului Arad, Gheorghe Falca, a fost mână de mână cu actualul președinte al României, Klaus Iohannis, pentru a cere voturi în campanie electorală. Dacă s-a dovedit că fostul primar (al Sibiului) Iohannis are o manie pentru vacanțe, nu pentru chirii la 6 case, el lucrând de fapt puțin peste 60% din zilele lucrătoare în ultimele 9 luni de când și-a început mandatul, iată că Falcă a fost atins de altă manie, mania diplomelor.

falca bognar diploma

Ultimul exemplu îl regăsim în diploma de susținere a orașului Pecs în demersul pentru câștigarea titlului de Capitala Culturala Europeana 2021. Se pare că păcăleala cu Capitala nu se oprește, chiar dacă unii din municipalitate au ridicat semne de suspiciune, iar foaia cu nici o valoare în competiția reală (nu cea din mințile politicienilor) este însușită de Falcă care îi dă o interpretare complet subiectivă.

Continue reading “Mania diplomelor si Capitala Cult-rurala”

Coruptia si (din) mediul de afaceri: Nicolae Iotcu si judetul Arad

Cazul de coruptie al președintelui Consiliului Județean Arad, Nicolae Ioțcu (PNL), arată nu degradarea morală la care au ajuns politicienii – așa cum ar crede toată lumea – ci practicile la care recurg cei din mediul de afaceri. Zilele acestea au fost trimiși în judecată fostul „șef” peste administratia locala județeană, Nicolae Ioțcu, directorul executiv al Direcţiei Tehnice Investiţii din cadrul CJA, Adrian Nedelciu, şi administratorul societăţii Medicare Technics SA, Alin Mircea Pătrașcu.

iotcu la dna a&n

Pentru cei care nu sunt la curent, ca și în alte situații, denunțătorii în cazurile de corupție cu care DNA face o adevărată campanie de PR sau „pompează dosare de incriminare” (apud Emil Hurezeau) sunt cei care au dat sau au intermediat mita. Avocatul lui Ioțcu, celebrul Gheorghiță Mateuț, spune că în cazul lui Ioțcu este vorba de denunţul „unei persoane care este, de fapt, colaborator autorizat al procurorului”, fiind astfel o provocare, acesta neregăsindu-se în lista inculpaților de mai sus, anume fostul administrator al județului (anterior fost vicepreședinte al CJA tot din partea PNL), Adrian Drăgan. Sursele din presa locală mai scriu că unele nume vehiculate în dosar vor deveni martori, chiar dacă au făptuit anumite infracțiuni.

Continue reading “Coruptia si (din) mediul de afaceri: Nicolae Iotcu si judetul Arad”

10 motive pentru care Arad Capitala Verde a Europei e o gluma

Arad Capitala Verde a Europei 2016

Pare o glumă și dacă nu vor fi cheltuiți irosiți bani publici în jurul acestei idei va rămâne o glumă dinspre zona politică. Dar fiind vorba de un act administrativ, putem presupune că bugetul public va înregistra o scurgere de fonduri, pe modelul creat în jurul candidaturii pentru Capitala Culturala Europeana 2021.

Continue reading “10 motive pentru care Arad Capitala Verde a Europei e o gluma”

Efectele statistice si reale ale scaderii TVA la alimente

A trecut o lună de la momentul scaderii TVA pentru alimente cu 15%. De atunci, articole apărute în presă încercau să convingă ba că măsura guvernamentală a fost de prisos, ba că unii comercianți onești au scăzut și chiar au mulțumit Guvernului.

taxa TVA

Până la urmă, ceea ce contează este ce experimentăm fiecare. Adică, ce vedem cu ochii noștri. Într-adevăr, pot spune că unele societăți comerciale nu au scăzut prețul, chiar l-au crescut – ex: Euphoria Pub Arad – dar sunt și altele care l-au scăzut – ex: Brutăria Seneville. Ce contează cu adevărat din acest exercițiu, dincolo de cei câțiva bani sau lei scăzuți sau adăugați la preț, este să vedem dacă funcționează cu adevărat, în plan practic, „mâna invizibilă” teoretizată de Adam Smith. Cu alte cuvinte, dacă piața poate reglementa și recompensa pe cei care au scăzut prețul, cum este alimentara ABC din colț, și sancționa pe cei care au păstrat sau mărit prețul, cum este lanțul de supermarket Billa.

Continue reading “Efectele statistice si reale ale scaderii TVA la alimente”

Aparat? Securizat? … Sigur?

UPDATE || Gen. lt. Christopher Harper: Sper că m-am făcut înțeles asupra faptului că, în timp ce valorile esențiale ale NATO nu s-au schimbat, modul în care vom proteja aceste valori s-a schimbat.

UPDATE || Iohannis: Prin personalul militar selectat din diferite state aliate pentru a lucra în cadrul său, noua structură de comandă este cu adevărat o echipă multinaţională, expresie a solidarităţii şi sprijinului NATO pentru securitatea României. Mulţumesc aliaţilor care au desemnat militari care să lucreze în cadrul structurii şi sper ca aceştia să se bucure de ospitalitatea României

UPDATE || Iohannis: România puternică în Europa și în lume nu este doar viziunea sub care am gândit Strategia Naționala de Apărare a țării și nu se limitează la domeniul securității naționale sau al apărării, ci este în egală măsură un mod de a ne defini în politica externă.

UPDATE || Iohannis: Romania sa arate „cum trebuie organizată securitatea în secolul 21”

UPDATE || Gabriel Oprea l-a asigurat pe șeful statului că membrii Academiei de Științe ale Securității Naționale sunt pregătiți să sprijine “necondiționat” orice demers pentru consolidarea siguranței și securității românilor și a României.

buy buy buy - bruxellesAfacerile presupun în mod indiscutabil a întreprinde relații (comerciale) cu cei din comunitatea (cartierul, orașul, județul, regiunea, țara, continentul) în care îți desfășori activitatea. Teme precum taxele, legile, politicile publice te privesc pentru că într-un fel sau altul te afectează, pe tine, pe partenerii sau pe clienții tăi. Ca atare, ai o nevoie principală de a știi dacă zona sau comunitatea  este sigură pentru ca tu să poți derula acele relații (comerciale).

Continue reading “Aparat? Securizat? … Sigur?”