Codul Fiscal a fost promulgat la începutul săptămânii după ce acesta a fost revotat. Urmează să fie publicat în Monitorul Oficial, iar efectele sale să fie simțite după 1 ianuarie 2016. După ce mai fusese votat la începutul verii, proiectul de lege a fost retrimis în Parlament de către președintele actual, Klaus Iohannis. Într-o conferință de presă, acesta a declarat că „în Parlament o astfel de dezbatere nu avusese loc. În societatea civilă s-a dezbătut foarte puţin. Am considerat că nu este bine şi este nevoie de o dezbatere mai amplă. Acest lucru s-a şi întâmplat, după retrimitere. Bine ar fi fost să fi avut loc şi înainte”
Din păcate pentru președintele în funcție, o dezbatere avusese loc. Poate a ratat-o, cine știe, n-a avut timp să citească presa în concediu? Poate pentru că toată lumea a fost în mare parte de acord, președintele țării nu a putut observa vreo ceartă semnificativă; e ușor de înțeles de ce fostul primar Iohannis percepe cearta ca „dezbatere reală” – așa sunt primarii în România, avem caz elocvent la Arad. Dar în retorica formulată de redactorul-șef de la Ziarul Financiar, când „ani de zile toţi antreprenorii, fiscaliştii, analiştii, Consiliul Investitorilor Străini, AmCham au reclamat pe toate vocile că taxele sunt mari în România”, la ce dezbatere (în contradictoriu) te-ai fi așteptat?*
Afacerile presupun în mod indiscutabil a întreprinde relații (comerciale) cu cei din comunitatea (cartierul, orașul, județul, regiunea, țara, continentul) în care îți desfășori activitatea. Teme precum taxele, legile, politicile publice te privesc pentru că într-un fel sau altul te afectează, pe tine, pe partenerii sau pe clienții tăi. Ca atare, ai o nevoie principală de a știi dacă zona sau comunitatea este sigură pentru ca tu să poți derula acele relații (comerciale).
