I’M PARTIAL

Când am văzut cât de amuzant li se părea unora remarca de mârlan a lui Iohannis (replica acestuia din a doua dezbatere cu Victor Ponta la întrebarea „De ce vă uitați pe pereți?”) – „Pentru că sunt mai interesanți” –, în contextul în care doar cu câteva luni în urmă privirea premierul Ponta a pereților palatului Cotroceni într-o întâlnire cu Băsescu a stârnit valuri de indignare și ofuscare, am realizat că dublul standard a câștigat, de fapt, aceste alegeri prezidențiale. Nu Iohannis, nu PDL, nici măcar Băsescu, ci Dublul Standard. Același lucru și cu plecarea lui Iohannis la Palm Beach față de vizita lui Ponta în Dubai. Așa că am început să găsesc tot felul de afirmații și grafice „factuale”, care nu puteau fi făcute fără ca autorii lor să sufere puțin (mai mult) de ipocrizie. Și dacă într-adevăr nu își dau seama, nu e prea târziu să înceapă să fie imparțiali.

● Numărul condamnaților definitivi (pe care îi menționa Ponta în tabăra PNL) vs. Numărul urmăriților penali (moment din dezbaterea de la B1) pe care i-ar avea social-democrații arată cel mult că DNA urmărește cu preponderență pe cei din PSD, și nu din alte partide. Iar până la urmă, și un PSD-ist urmărit penal poate fi la fel de nevinovat ca un PDL-ist urmărit penal (vezi cazul Falcă – Fabrica de Zahăr), nu?

ponta-iohannis-penali-condamnati

● Iohannis spune că Gabriel Oprea a votat într-un fel, când votul a fost, de fapt, secret. Deci nu avea de unde să știe cum, însă Factual a graficizat că primarul Sibiului n-a mințit?!

factual-impartial-pro-iohannis

● Ni se spune că PNL a votat împotriva Legii amnistiei de la bun început, când nu a fost vreodată votată o asemenea Lege, nici măcar în Comisia juridică. Factual evită din nou să ne spună cum a măsluit profesorul de fizică adevărul. Între timp, parlamentarii PSD au votat împotriva acestei legi, de prima dată când s-a supus acest act legislativ la vot.

factual-impartial-pro-iohannis-2

Fiți liniștiți, aceste câteva mostre de Dublu Standard n-au dat coșmaruri votanților anti-PSD, care s-au îmbulzit să „schimbe” lucrurile, dar am vrut să le pun pe tapet acum, deoarece văd că oamenii chiar cred că au avut dreptate și nu au fost puțin (mai mult) duși de nas. Și, ce să vezi, răsfoirea săptămânalului Cațavencii (fără tăgadă, cel mai obiectiv jurnal național din mass-media din România) în săptămâna de după marea „schimbare” de la Cotroceni arată continuarea acelorași metehne corupte:

● „Pe scurt, primarul Sibiului – Klaus Werner Iohannis –  a fost declarat incompatibil de către ANI (…) dar un lucru e cert: cu presiunea a 6 milioane de oameni degrabă ieșitori în stradă, sunt șanse mari ca în acest caz să nu se facă justiție, ci politică și prevenire a convulsiilor sociale. Ceea ce e departe de statul de drept pentru care, cică, s-a votat pe 16 noiembrie.” sursa

● „Falcă va da, în 5 decembrie, jumătate de milion de lei din banii arădenilor, pentru ca cineva să vină să-i numere străzile” sursa

● „Sorin Oprescu s-a pus, în prag de iarnă, pe cumpărat flori și arbuști. Așa, de vreo 27 de milioane…” sursa

De ce pun în ghilimele „schimbare”? Nu trebuie să fii analist politic ca să înțelegi anumite aspecte certate cu logica legate de ultima campanie electorală pentru Președinte și rezultatul acestuia, dar poți citi concluziile câtorva oameni cu experiență de viață și poate mai atenți la ce se întâmplă în jurul lor decât mulți care cred că votul lor de acum o săptămână i-a făcut mai buni… cetățeni:

● (Costi Rogozanu) La aceste alegeri am avut puterea de a ne entuziasma pentru că după o luptă aprigă între două programe de dreapta am reuşit să înlocuim un preşedinte de dreapta. (sursa)

● (Doru Bușcu) Alegerile n-au fost cîștigate de Iohannis, ci pierdute de Ponta. Dacă a nimeri în calea valului norocos e un merit, atunci e meritul lui Iohannis că a știut să existe. (sursa)

● (Pattrick Andre de Hillerin) Nu mediul virtual a câștigat alegerile, dar prin intermediul lui și, desigur, al televiziunilor, ni s-a înveninat excesiv o toamnă frumoasă. (…) Voiai să vorbești cu un prieten și descopereai că în trupul lui a intrat un candidat, că fața i-a fost îndepărtată și înlocuită cu un banner, că el însuși a dispărut în neant lăsând în locul lui un dobitoc măcinat de ură. (sursa)

● (Florin Poenaru) Dacă aceste alegeri au consființit din nou triumful anti-politicii, al candidatului providențial, biopolitic diferit de masa societății, precum și al dreptei neoliberale, ele au însemnat totodată și finalul mișcărilor așa-zis civice din 2013. S-a văzut că ceea ce părea o mișcare anti-sistemică, reformistă și progresistă s-a lipit fără nici o problemă de un segment al clasei politice mult hulite până atunci. (…) Ce este și mai cinic în această ecuație este că felul în care sunt tratate categoriile vulnerabile și sărace în Romania replică foarte bine modul în care sunt tratați în occidentul civilizat românii plecați acolo. (sursa)

Poate că acum, după ce tot valul de propagandă s-a mai disipat, meditează și concetățenii mei, măcar cei din municipiul Arad, la câteva chestiuni concrete, reale, palpabile, dincolo de orice slogan sau siglă. Și încet-încet uită să mai fie parțiali, realizând lucrurile ce se întâmplă în jur, în lumea reală, nu cea (selectivă) de pe Facebook:

● Banii dați de Guvernul lui Ponta pentru CET, ca arădenii ce se încălzesc prin sistemul centralizat de termoficare să nu moară de frig în iarna ce vine, au fost abia săptămâna aceasta repartizate de Primăria lui Falcă. (sursa)

● Corina Crețu, fost europarlamentar PSD, actual comisar european a aprobat mai mulți bani pentru infrastructură, inclusiv autostrada Arad – Timișoara care era plătită din împrumuturi și încă nu fusese terminată când premierul Emil Boc (PDL) alături de primarul Falcă (PDL) au ținut să taie panglica neapărat înaintea alegerilor. (sursa)

●  „Recuperarea economică în România va avansa la un model mai sustenabil în următorii ani, pe măsură ce ţara va depinde mai puţin pe exporturi pentru a sprijini creşterea”, se arată într-o analiză a al firmei de cercetare de piaţă Business Monitor International (BMI), citată Emerging Europe Monitor, publicaţie lunară parte a BMI. (sursa)

Cred că ați observat cum realitatea se arată puțin altfel decât realitatea din timpul campaniei. Și nici nu vorbim de promisiuni electorale ci de relatări mincinoase ale întâmplărilor, fie că a fost vorba de situația CET sau a drumurilor din Arad, fie a situației economice a României. Culmea este că pe măsură ce fumul tunurilor de propagandă se așterne peste țară, vedem tot mai multe contradicții față de ce se vehicula în urmă cu nici o lună.

● Guvernul din Rusia declară că se așteaptă la o schimbare majoră și că „noul președinte și noua componență a guvernului vor promova o politică menită să asigure dezvoltarea în continuare a cooperării noastre bilaterale”.  (sursa) Cum adică noua componență a guvernului să aducă o schimbare majoră? Dar nu era Guvernul lui Ponta „mână-n-mână cu rușii”?! Mais, qu’est qui ce passe?

● Fostul președinte, Emil Constantinescu, îi face o invitație lui Klaus Iohannis de a propune un proiect de țară. (sursa) Adică cum, candidatul nu avea un proiect pentru care a fost votat în detrimentul proiectului România Puternică (promovat în linii mari de USL) al candidatului Victor Ponta?

● Jurnaliști financiari observă că viziunea pe termen lung al lui Iohannis asupra economiei nu prea se potrivesc cu nevoile și problemele imediate. (sursa) De asemenea, noul președinte promite scăderea taxelor, inclusiv al TVA-ului, uitând că în paralel îl critica pe Ponta și guvernul acestuia că au scăzut taxe fără să aibă de unde acoperi anul viitor încasările pe care acestea le ofereau.

● Reducerea TVA (sursa) cel puțin la pâine și legume a fost realizată de Guvernul Ponta, după ce președintele „de dreapta” alături de guvernul pe care acesta l-a impus în ciuda voinței exprimate la alegerile parlamentare, l-a mărit cu 5% în 2010.

Băsescu consideră că opțiunea „de dreapta” pentru Cotroceni este moștenirea sa (sursa). Și omul are dreptate, la cum s-a comportat un reprezentant „de dreapta” în acești 10 ani, alegerea unui alt reprezentant de aceeași factură reprezintă o aprobare a acestui stil, pe care se pare că fostul primar de Sibiu (prin schimbarea majorității parlamentare în mijlocul mandatului legislativului pe care o anunță – sursa) îl continuă. Și pentru că toți cei care l-au blamat pe Ponta ca fiind exponentul unui sistem „de stânga”, și care i-au pus în cap cam toată istoria PSD, dar se pare că n-au făcut același lucru cu Iohannis, via PDL, PNL și Băsescu, Dublul Standard iese învingător.

Arad in viitor: intre vedenie si viziune

Nu vă faceți griji. Evenimentul de pe Ștrand din această miercuri, cel despre care curg rânduri în presă, laude pe mediile sociale, și reacții din partea unor politicieni, nu reprezintă decât o acțiune electorală finanțată din bani publici. Cum a obișnuit cetățenii din Arad de aproape un deceniu, reprezentantul PDL la Primărie oferă un spectacol electoral sub masca unei acțiuni de inters public local. De această dată, ridicolul spectacolului este întrecut doar de tupeul strategiei de comunicare.

Falca-vedenie-Strand-2013
Gheorghe Falca prezentand vedenia sa pentru urmatorii 10 ani asupra orasului Arad.

Cum altfel – decât campanie electorala – poți cataloga o activitate care are în centru doar un politician – Gheorghe Falcă – și vedenia sa pentru următorii 10 ani asupra unui oraș ?! Mai țineți minte când scriam cum Aradul este cel mult capitala păcălelilor politice? „Primarul Gheorghe Falcă le-a spus celor prezenţi că evenimentul de miercuri face parte din acţiunile de promovare a Aradului în competiţia pentru obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană în anul 2021.” (sursa: aradon.ro) Adică Falcă a afirmat public, că toată manifestarea de lux și de forță (vedeți mai jos detalii) pentru care toți cei prezenți merită să-l susțină pe travestitul politic al Aradului până cel puțin în 2027, este finanțată din bani publici pentru un obiectiv nerealist dar bine gândit electoral.

Nu vă panicați. Manechinul politic (foto stânga) și-a `cântat partitura` doar „directorilor de instituții, oamenilor de afaceri, primarilor, parlamentarilor, profesorilor, medicilor, membrilor board-ului orașului, angajaţilor Primăriei Arad şi membrilor PDL din cartiere”. Cu alte cuvinte, susținătorilor direcți sau indirecți ai politicianului Falcă. Nici pomeneală de adversari politici, deși aceștia sunt reprezentanți ai administrației locale (!), sau de cetățenii simpli. Cei care se aflau pe Ștrand în momentul pregătirilor de spectacol, au fost obligați să părăsească locația. Nu contează că oamenii se aflau pe un spațiu public, pentru care (culmea!) au mai și plătit un tarif de acces; dacă dorește politicul, celelalte instituții se conformează – firma de pază de pe Ștrand s-a asigurat că Falcă nu va avea parte de contestatari în timp ce își prezintă vedenia în spectacol electoral. Continue reading “Arad in viitor: intre vedenie si viziune”

Trei pentru partid: Fripturism inițiativist

Nu aș fi scris despre campania electorală a unuia dintre cei mai corupți primari din România (pe lângă A.Solomon de la Craiova, primarul actual al Aradului are atâtea puncte negative atât în investigațiile procurorilor, dosarele pe rol din Tribunalele României, cât și în ”afacerile” din oraș, fie ele imobiliare, publicitare, șamd), dacă nu ar fi dat naștere în oraș unui sentiment de altfel omniprezent în societatea noastră: oportunismul.

Mai bine zis, nu a dat naștere, ci a adus-o din nou în prim planul politic arădean și românesc. Bine, nu e nicio supriză pentru nimeni că tot pdl-ul și trădătorii (unpr,foști PSD-iști, PNL-iști și PC-iști) afiliați lor sunt cei mai bine caracterizați de cuvântul oportun. Atât când vine vorba de transhumanța de la stânga socialistă europeană la dreapta populară peste noapte, cât și traseismul discursiv, de la luptători anti-corupție la frați siamezi cu corupția, odată ce au avut acces la banii publici.

Dar adevărul (trist) de astăzi este acela că prin campania electorală mascată (cât mai e de mascată nici nu mai știu) a PDL-istului Gh.Falcă, 3 pentru Arad, s-au scos dintre crăpăturile clădirilor prost-întreținute din oraș, toți oportuniștii pentru bani publici.

Fripturismul

noua ideologie a celor peste 20 de oameni care s-au ”înscris” în campania electorală mai sus numită este foarte bine definită. Mai ales atunci când aceștia se ”disculpă” prin afirmații de genul îmi promovez proiectele. Deoarece, în cele mai multe cazuri, noii PDL-iști nu au avut aceste proiecte (politice) bine definite până atunci. Iar dacă doar când se ivește o ocazie te expui cu ”proiecte”, ești un Oportunist.

Este mai mult decât atât, este fripturism pentru că nu vorbim de o oportunitate gen inovație tehnologică sau științifică, una de tip instituțională (vezi integrarea în U.E. sau NATO) sau chiar una de afaceri (ex: se vinde ieftin o livadă de meri în județ). Ci de una care implică bani publici în mod direct.

Politic vs. Electoral

  • Cei care înfierează oamenii cu apartenențe politice clar delimitate sunt cei care au o problemă cu libertatea de expresie și opinie.
  • Cei care se implică în proiecte clar electorale, fără ideologii sau proiecte politice (sunt acele formulări pe termen lung bazate pe valori puternice, în caz că ”consilierii 3 pentru Arad” nu știu asta), cu ”inițiative” răsărite peste noapte, activi în acest sens doar în pre-campanie, sunt expresia definitorie a oportunismului electoral.
  • Iar cum aproape toți dintre acești inițiativiști nu sunt sau nu au fost afiliați la banul public (excepție cei care deja sunt cunoscuți ca fiind ”câștigătorii” evenimentului electoral), oportunismul lor se transformă în fripturism.

O spun ca să nu existe dubii: cred că nu e culpabil să fii politic, dar ești ”vinovat” dacă ești strict electoral.

Vinovat în termeni de încredere și sinceritate. Pentru că nu ar trebui să aibă cineva vreun sentiment de vinovăție dacă se implică în procesul decizional și electoral local. Este chiar încurajat! Dar dacă ești electoral, ești 1 dată la 4 ani. În momentele acestea se pot face alăturări tip struțo-cămilă, gen PDL+PER(+PNȚCD?). Neavând convingeri politice (partinice sau nepartinice) clar exprimate public de-a lungul timpului, dublate de proiecte sustenabile credibile, ești doar electoral … o apariție fantomatică periodică cu scop clar de a câștiga doar voturile oamenilor și instalarea într-o funcție publică.

Să aveți poftă !

Fondurile europene fictive

      În urmă cu o lună, pe 9 noiembrie, vechiul consilier al președintelui Băsescu și noul ministru ”tehnocrat” al Afacerilor Europene, Leonard Orban, anunța măsura pe care a implementat-o cu ajutorul Guvernului Boc întru ”atragerea mai multor fonduri europene”.

      Atenția publică a trecut foarte ușor peste subiectul născut din acțiunea Guvernului. Poate că mass-media națională a crezut că nu merită o dezbatere mai lungă decât 3 menționări în principalele buletine de știri și 1 tiflă în talk-show-urile de prestigiu, dată fiind natura mai tehnică a subiectului. Iată că acum ar trebui reînviată măsura lui Orban. ”De ce” vă voi spune mai jos:

      Băsescu anunța ieri după-masă la TVR Info (unde altfel) că de anul viitor vom lua mai mulți bani din fondurile europene. Boc se mândrea în fața Parlamentului că bugetul pentru anul 2012 va fi unul mai grăsuț și va fi concentrat doar pe investiții, el fiind cel mai responsabil prim-ministru nu numai din România ultimilor 20 de ani, ci și din Europa (conform cu spusele Elenei Udrea).

      Proiecția bugetară a Guvernării Băsescu-Boc arată chiar că cea mai mare parte a creșterii veniturilor bugetare naționale se află în capitolul Fonduri Europene: sumele primite de la UE cresc față de proiectul de buget din 2011 cu 54,2%.

      Privind mai atent la giumbușlucul fostului consilier prezidențial Orban, observi că mare sa idee e de fapt un fâs aritmetic. Explic:

  • includerea TVA în categoria de cheltuieli eligibile finanțatorului european face ca, din 2012, această taxă pe valoare adăugată să poată fi decontată direct din fondurile comunitare.
  • ceea ce duce la o simplă reducere din fondurile naționale (care până acum decontau TVA fiecărui proiect, fiind oarecum și parte din contribuția Statului român) și înlocuire a cuantumului taxei din fondurile europene.

      Ce mai contează că SCOPUL acestor instrumente (fondurile europene) este cel de a elimina disparitățile economice și sociale între regiunile Uniunii, în scopul realizării coeziunii economice și sociale. Și nu acela de a cadorisi angajații ministerului sau apropiații regimului cu laptopuri, cartușe de imprimantă, curse cu taxiuri sau excursii prin străinătate. În loc, ar putea să lase proiectele care au un impact real în realizarea coeziunii sociale și economice să se implementeze, nu să încerce să direcționeze banii către proiectele clientelei lor.

      În Arad, numărul acestor ”proiecte” este de ordinul zecilor; sunt într-atât de multe încât au ajuns cei care le compun să creadă că ei chiar se pricep la asta și proiectele lor sunt ”europene”. Dar dacă ne gândim mai bine, toată șleahta PDL e pe față anti-socială, dorind să scoată porțiunea aceea din Constituție unde România este stat social. Prin e xtensie, fondurile europene nu le vor folosi pentru ceea ce au fost ele gândite, și anume coeziune socială, ci pentru propriile lor interese. De la acest ”principiu” nu se vor abate.

      Prin propaganda bine instrumentată (cum este acest caz al ministrului Orban), guvernarea Băsescu-Boc reușește să arate simplu, aritmetic, că ei au atras mai multe fonduri europene. Că bugetul a crescut cât timp ei au fost la pupitru. Nu mai contează că au crescut și cheltuielile cu supravegherea populației, serviciile secrete sau clientela politică. Sau că s-au împrumutat românii cu câteva zeci de miliarde pentru această clientelă politică. Ei arată coșul plin (întocmai cum a fost cazul dezbaterii finale din 2009 dintre Băsescu și Mircea Geoană) cu bunătăți, iar masa zombificată de alegători se va îndrepta acolo unde e mierea fictivă.

Temă de casă pentru Ministrul Afacerilor Europene:

  1. De ce nu contribuie vizibil Fondurile Europene la coeziunea economică și socială între regiunile U.E. conform cu scopul acestora ?
  2. De ce nu încurajează Ministerul scrierea mai multor proiecte ?
  3. De ce nu încurajează Ministerul scrierea unor proiecte de o calitate superioară ?
  4. De ce nu îmbunătățeste Ministerul transparența evaluării proiectelor și criteriile de finanțare a acestora ?

***poate pentru că toate Agențiile de finanțare și evaluare a propunerilor de proiecte au rămas în afara prerogativelor acestui Minister, care este doar praf-în-ochi, o altă strategie de propagandă pentru masa electorală confuză și sictirită?

 

Cum să desființezi o manipulare în mai puțin de 1 oră

Seara trecută verificam, ca în fiecare seară, ultimele noutăți din România. MEDIAFAX se deschide cu un articol de vârf: Top 8 parlamentari cu afaceri europene. Firmele senatorilor şi deputaţilor rulează 30 de milioane de euro pentru proiecte cu finanţare UE

      Dau click instinctiv și văd topul. Pe primul loc conduce PSD cu Florin Constantinescu. Citesc rândurile și nu realizez meritul premiantului? Fondul de Mediu a aprobat banii unei firme la care senatorul este acționar (de fapt, asociat), care a depus un proiect în 2008 pentru un parc eolian, înainte ca membrul PSD să devină parlamentar. 16,3 milioane de euro! Ar trebui să mă impresioneze.

      Ok, interesant. Cum de nu s-a auzit ”în țară” de acest senator? O sumă destul de mare pentru tonomate (și alea mogule rele și alea bune cu fonduri de la Stat). Merg mai departe și dau de doamna Plăcintă.

      Urmașul doamnei Ridzi la Ministerul Tineretului. Aceasta a primit prin Ministerul Muncii, cel al Economiei şi cel al Dezvoltării Regionale, vreo 4 milioane și câteva sute de mii de euro pentru creșterea competitivității (resurse umane), promovarea turismului, sprijinirea microîntreprinderilor, împărțite prin vreo 2 firme și propria fundație (Sorste, Imartextil şi Fundaţia Zi Deschisă).

      Bronzul îl primește Dan Voiculescu…Dan Voiculescu?! E cotat cu proiecte de 1 milion de euro (Fundația Dan Voiculescu) și 2,7 milioane de euro (Asociația Oamenilor de Afaceri din România, din care senatorul face parte), în sectorul resurselor umane.

      Ok. M-am oprit. Ce caută ”Mogulul rău” cu fondurile europene? Parcă era cu Antenele, cu propaganda internă, de aici își procură veniturile malefice. Am frunzărit imediat restul ”Topului” și am dat peste necunoscuți în media. Aceia care obțin 0,001% în căutări. Ultimul clasat avea o finanțare de 150.000 de euro pentru microîntreprinderi. Hmm. Recapitulez puțin. Ceva e în neregulă la acest articol.
      

În primul rând, Top 8?!   De ce nu 5,7 sau 10?   De ce nu un podium?   De ce apare PSD cu un necunoscut în vârf?   Ce caută Mogulul Voiculescu într-un subiect cu fonduri europene?   De ce titlul folosește cuvântul ”rulează”, când proiectul premiantului nici nu a început încă?

 

 

Am căutat articolul la sursă:

gândul.info

 

Am urmat verificarea informațiilor:

      Constantinescu Florin. Îl caut la www.senat.ro , Declarația de avere și Declarația de interese.

      Găsesc firma ACK, menționată în articol cu finanțarea de 16 milioane de euro. Doar că medalia de aur nu este acordată corect!

      DOAR 4,7 milioane de euro (!) reprezintă de fapt finanțarea de la Administrația Fondului pentru Mediu. Restul de 12 reprezintă valoarea proiectului. Din primele 5 minute, PDL cu doamna Plăcintă se bat pentru primul loc în listă.

 

Chestionări ulterioare, fondate pe descoperirile de până acest moment:

      De ce s-ar chinui cineva să pună PSD-ul pe primul loc într-o listă a celor care ”rulează” (cu sens notabil peiorativ) din banii europeni? Mai ales că documentația pentru doamna Plăcintă este mult mai consistentă (2 firme și o fundație), decât un singur proiect din 2008 al senatorului din Pașcani, care nici nu a început încă. Mai ales că firmele doamnei Plăcintă au obținut banii de la 3 Ministere în ultimii 2 ani. Mai ales că ea însăși a fost Ministru, și nu doar un senator minuscul. În plus, de ce e aruncat fix ”Mogulul cel rău” în top, aparent întâmplător?

      Faptul că articolul se bazează doar pe declarațiile de interese nu livrează nimic din titlul de dezvăluire senzațională. Aceste declarații sunt întocmite foarte minuțios de cei care nu vor să li se caute și găsească ceva express. Acest lucru e probat de doamna Udrea, care a predat declarația de interese aproape goală. Idem și doamna Ridzi, care am văzut cu toții că a fost implicată direct și îndeaproape într-un caz de corupție. Aceste personaje, peste care planează escadrile întregi de suspiciuni de corupție, nu se dichisesc să completeze declarațiile de avere și interese, în conformitate cu realitatea, pentru că știu că nu le caută niciun organ abilitat de lege ceva express.

 

Am trecut la autor:

      Ce a mai scris CLARICE DINU pentru Gândul ?

      Ultimul articol îl citează pe Adrian Năstase dintr-un ziar (”ring” cu r mic, fără link către articolul original) despre băutul de whisky cu Traian Băsescu. Este aruncat în text Mircea Geoană, Vanghelie și Ponta. Personaje din PSD pe care nu îi asociezi deloc cu subiectul băuturii și băutului. Articol la fel de ciudat ca Topul celor 8.

      Într-o altă clasificare, de data asta a CEEA NU ŞTIAI DESPRE POLITICIENII PE CARE-I VEZI LA TELEVIZOR, doamna CLARICE DINU ne arată cu ce se ocupau (unii) politicieni înainte de a fi miniștri, președinți sau vicepreședinți de partid. Dacă Boc lucra ”cât să aibă timp şi pentru a se pregăti pentru examen”, iar lui Gh.Flutur îi este arătată latura familistă ”Era greu, dar frumos. Primul meu salariu a fost de 1.100 de lei şi îmi amintesc că i-am luat un cadou simbolic băiatului şi soţiei”, Ponta apare cu un job la fast-food de 1.000 dolari pe lună, lângă nota autorului ”cine avea în România în anii `90 aşa salariu?!”. Desigur, este pus și Ion Iliescu (?!) cu activitatea sa de specialist la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti în 1955 (deci nu dădea meditații, așa cum spune subtitlul). În timp ce Videanu rememorează că se simțea ”atât de bine din acest punct de vedere. Am muncit pământul alături de părinţii mei. Munceam tot timpul şi părinţii mă recompensau pentru munca pe care o făceam”, iar Radu Mazăre (nu) vindea ziare, după spusele unui asociat de-al său, dar pe care subtitlul din articol îl reinterpretează eronat.

      Băsescu Traian are un articol separat pe recenta pagină a articolelor Clarice-izate. Cum încurcă el titularizarea cu definitivatul. Dar în același timp, ne este prezentat îndemnul lui Băsescu către Ministerul Educației de a le da o a 2-a șansă copiilor de la BAC-ul picat din vară. Alături de o poză cu președintele zâmbind larg și cu brațele deschise.

 

Nu-mi place încotro merge.

 

 

Istoricul materialelor autorului

      Pe unde a mai scris CLARICE DINU ?

      O găsesc pe blogul personal, la Evenimentul Zilei și cu ultimul articol de ”top” în Ziarul Financiar.

Ce văd pe blogul personal? Că Emil Boc nu e nici naiv, nici prost, iar dumneaei îl cunoaște de mult timp.

 

Pe Evz.ro este mult mai intrigant. În luna mai, a relatat de la Congresul PDL. Ceea ce e și mai interesant este că, după acest eveniment, nu o mai găsim la publicația oficioso-filă. Ultimul articol este semnat în 15 mai.

Următorul loc unde o găsim pe doamna Clarice și ale sale articole cusute cu ață albă și incoerențe gramaticale, este Gândul. Exact 3 săptămâni mai târziu, într-o zi de luni, pe 6 iunie.

 

Explicația și Metamorfoza

Acum totul parcă se leagă.

            Motivele plasării PSD-ului în topul ”rulajelor” țin de apartenența (filologică?) a lui Clarice Dinu la PDL. Infiltrarea lui Dan Voiculescu lângă oameni (în special doamna Plăcintă, urmașă a lui Ridzi, implicată într-un caz de corupție) care învârt bani cu ”Statul”,  nu e deloc întâmplătoare. ”Mogulul rău” fiind cunoscut pentru forța financiară din privat și nepervertit la întins mâna la Stat. Not anymore, says Clarice. Nu am nicio problemă cu viziunile ei asupra unui partid politic, oricărui personaj din fauna politicii sau chiar pasiunile personale față de cineva.

            Doar să nu încerce să manipuleze opinia cititorilor. Condimentarea articolelor cu Iliescu, Năstase și Ponta sunt de apanajul mitralierei băsesciene? Sau e vorba de o maladie psihotică anti-social democrată de care suferă și dânsa? Traian Băsescu în rolul de zâmbăreț cu brațele deschise, care dorește ”o a 2-a șansă” pentru elevi, fără nicio referință subliminală pentru o ”a 2-a șansă” a Traianului însuși, e doar bonus? Sau acolo nu e vorba de nicio patologie? Metamorfoza din jurnalist ”de investigații” în pedelofil e completă. Însă valoarea autenticității expresiei sale jurnalistice tocmai s-a dezintegrat. În mai puțin de 1 oră.

 

Minte-mă frumos

Îmi petrec un timp considerabil răsfoind electronic paginile publicaţiilor internaţionale. Întâmplător am dat peste o ştire mai veche despre România din Wall Street Journal – o prestigioasă publicaţie americană, care de multe ori, întruchipează vocea oficială pe anumite subiecte în Statele Unite. Mă gândesc că un asemenea articol despre situaţia politică-economică trebuie să fi fost publicată şi în România..dar unde? De ce nu auzisem la timpul ei de ea – dezbătută cu atâta fervoare ca Moni și Iri?

      Prima poziţie în căutare: Hot News. Citind articolul citat din WSJ în traducerea sa în română, după ce îl trecusem în revistă în limba sa originală, am avut o surpriză. Deşi este citat WSJ şi aproape că întregul articol se doreşte a fi o traducere a jurnaliştilor americani, părţi din cuvintele americanilor au fost modificate. Sau alterate mai bine spus, deoarece schimbările sunt foarte uşor de trecut cu vederea, însă întregul sens al paragrafelor şi mesajul acestora este alterat. Care erau intenţiile din spatele acestor subtilităţi? Subtilităţi sinonime cu minciună aș spune eu. O dezinformare, hai să-i spunem “coincidentală”.

Chiar şi cu englez mea de C plus, pot observa o diferență între mai multe cuvinte ”traduse”. În titlu, ~bad~ poate însemna dur, numai că în cu totul alt context. Cum spune și definiția cuvântului, neplăcut ar fi fost mai potrivit. Poate e vorba doar de perspectivă și sunt eu inutil de critic.

OK, mai departe găsesc ~crying fraud~ —> strigă fraudă. Păi stimate R.P. (deoarece, ca multe articole ale Hot News, ”jurnalistul” nu are numele întreg afișat), cine v-a ajutat la traducere nu a trecut de primul an de limba engleză în care se învață expresii uzuale. Crying fraud se poate traduce cel mult în semnalează o nedreptate strigătoare/țipătoare, nu strigă fraudă — sună ca..nuca în perete.

      De asemenea, de când ~squeaker~ are o transpunere așa de puternică ca în articolul copy-change-paste ? Vocal emană totuși o convingere, o atitudine consecventă. Pe când squeaker este o persoană care țipă sau care are o voce ascuțită poate.

Bun. Dacă cititorii nu știu (poate la fel ca jurnalistul-traducător), ~we’re told~ este formularea jurnalistică pentru a semnala informații aflate din surse confidențiale. De acolo și formularea we are told = ni se spune. Intenționat sau nu, articolul românesc uită de pronumele personal în formă neaccentuată. Rezultă un se spune, ca și cum lumea de la piață spune asta, nu surse informate dar confidențiale.

Lupta cuvintelor merge mai departe într-un articol ce se vrea preluat de la americani. Apărător: Băsescu Traian. Ce apără? Cota unică de 16%. Dar dacă apără, înseamnă că e atacat. Pe când în varianta hot-românească președintele este un susținător. Chiar dacă pe același site de știri, declară că ar trebui scăzută la 14 sau 12 %.  Nuanțele dintre apărător și susținător există, iar oricine cu un DEX poate verifica asta.

Lăsând la o parte natura tendenţioasă sau părtinitoare a articolului , poate doresc să văd probleme acolo unde ele nu există de fapt.  Am eu o frustrare paranoică când văd semn de egalitate între ~withstood the ire of animal rights activists~ = (și) = a rămas neclintit în fața activiștilor pentru drepturile animalelor. Poate din cauză că a rezista furiei nu e la fel de nobil ca și neclinitit, ci mai de mahala, de bătaie de cartier sau de perversă de pe Târgu Ocna — ceea ce nu se poate sinonimiza cu T.Băsescu, nu?

Poate caut probleme care nu există, dar știu că ceva nu există cu siguranță. Și anume o parte din articolul Wall Street Journal. Publicația americană nu este sfântă nici ea. De multe ori se pronunță pe teme care nu au legătură cu Wall Street (au mai rămas câteva cred pe dinafară..sper). Și este cunoscută ca părtinitoare cu o anumită doctrină americană. Însă Hot News se face (mai) vinovată pentru că nu publică/traduce tot.

1) Partea din frază în care despre Băsescu se scrie că a lichidat și omorât câinii vagabonzi.

2) Un întreg paragraf este scos, poate pentru că americanii îi făceau un portret lui Mr.Băsescu care nu corespundea cu realitatea din România. Și credibilitatea articolului dispărea într-o singură frază de final. Neplăcut într-adevăr.

      Mai neplăcut este că, netocând informația la fel ca subiectul alegerilor din PDL spre exemplu, pe toate mediile din presă, scopul ”jurnaliștilor” cotrocenofili a fost atins. Americanii ziceau de comunism și ziceau de relele acestuia, mai mare decât o mică criză acolo. Iar cei care își aduc aminte de noiembrie 2009, Stalin era practic la vamă, își punea viza de intrare în România. Mulțumită propagandei însă, am scăpat cu toții în decembrie de ciuma roșie comunist-pesedistă. Am înlocuit-o cu cea portocaliu-pedelistă. Că au mințit frumos cei de la Hot News nu îi disculpă cu nimic – rămân politrucii anilor 40.

Comisia Națională de Propagandă

 

      Comisia Națională de Prognoză a emis zilele trecute ultimul său studiu. BANG! Țara a ieșit din recesiune. O parte din ea, cel puțin. Întocmai cum spunea Emil Boc acum 1 săptămână. Nici nu e de mirare rezultatul comisiei, având în vedere că CNP este o ”instituţie subordonată Primului Ministru, cu rol în elaborarea de prognoze privind dezvoltarea economico-socială la nivel naţional.

      De regulă, am încredere în oameni. Că își fac treaba sau încearcă să și-o facă în limite normale și productive. Doar sub presiuni, comportamentul lor poate suferi unele schimbări. Însă această Comisie este mai mult decât suspectă. Nu zic că ar fi mințiți românii pe date conomice. Deși nu ar fi prima oară, după cum o declara și domnu fost-ministru Vlădescu.

      Prognozele Comisiei intră în categoria optimiștilor fără de capăt și a erorilor constante. Luând un document al acestora la întâmplare din trecut și comparându-l cu situația reală a anilor din așa zisele prognoze, se poate observa că situația a fost tocmai contrară. Nici măcar statisticile din acel an nu mai erau aceleași câțiva ani mai târziu.

EURO — În primăvara lui 2008 (21 aprilie 2008) comisia vedea anul 2011 cu un euro la 3,40 lei.

Pe 4 aprilie, acesta a fost înregistrat la 4,13 ron.

Câștigul Salarial Mediu Brut Lunar În februarie 2011, salariul brut a fost 1944, iar cel net mediu 1414.

Comisia îl vedea la 2228, respectiv 1646. Eronat.

Rata Șomajului BIMÎn anul 2011, acesta a urcat la 7,3 față de ultimul semestru a lui 2010 când a fost cotat la 6,3.

Opinia CNP din 2008: 5,7.

      Dar dacă nu au luat în calcul, atunci  în 2008, minunatele reforme ale lui Băsescu via Boc?  Oricine poate vedea documentele ”științifice” din toamna lui 2010: EURO este 4,21 si tot scade in viitor. Rata Șomajului BIM: 7,4 — Și, ghiciți ce? Tot scade în viitor. Ca în toate capitolele care sunt pe minus sau care stagnează. Ele apar pe viitor ca fiind ”de bine”.

      În toamna lui 2010 se recunoaște scăderea din anii anteriori și viitorul ne așteaptă cu…o creștere! Urale! Glorie salvatorilor de criză ! Comisia Națională de Propagandă anunță propășirea neamului după Imperialista Criză.

      Aaa, doar o clipă virtuală. Dacă la toți bugetarii le-au fost tăiate salariile cu 25%, printr-o măsură de dreaptă portocalie, de ce Ionescu Liliana
are o creștere de la 23696 în 2010 la 28586 ron pe an în veniturile salariale de la aceeași Comisie?

 

Sau domnul Rus Ștefan, care este binecuvântat și cu o promovare, rezultând o creștere totală în venitul anual – 32925 în 2011, de la 25138 în 2010.

 

      Nu am nicio problemă cu salariile oamenilor. Nu am vreo tendință comunistoidă de a înfiera pe cei care lucrează și primesc bani mulți. Dar poate că acei bugetari chiar nu simt criza din rândul plebei neafiliate la robinetele PDL. I’m just saying. Este posibil să trăim realități diferite.

(C) imagine: JIMM.RO

Moguliada

 ANUL 2011: Mogulii atacă interesul național, instituțiile și democrația României.

ANUL 1938: Un mogul amenință parcursul democratic al României ”de aur”. Cel puțin așa susține revista HISTORIA, portretizându-l pe Carol al 2-lea ca, ”vezi doamne”, Mogul. Chiar așa domnu Cristoiu? Ce ar spune Rupert Murdoch, Ted Turner, Michael Bloomberg sau chiar Hugh Hefner când ar putea constata că în România mileniului 3 ar putea fi considerați dictatori?

 .

      N-am avut inima să cedez 9 lei acestei reviste senzaționaliste. Așa că am intrat pe website-ul publicației. Atât timp cât mai este permis accesul la internet, să-l utilizăm la maxim. Interviul luat de Ion M. Ioniță domnilor Cristoiu și Cioroianu este unul interesant; și mult mai relevant decât vreun dosar Historia.

      În primul rând, și în cel mai simplu mod, dai o fugă până la manualele de istorie (offline sau online) și vezi că domnul Carol al 2-lea instituise dictatura în anul de grație 1938. Cum poți vorbi de Carol al 2-lea ca mogul când el era dictator, liderul suprem impus; plebiscitul avea doar valoare formală. În februarie 1938 a scos în afara legii partidele politice. Cum poți vorbi de un mogul care să desființeze partidele, așa cum o făcuse Carol în februarie ’38 ?! Nu, nici nu voi intra în absurditatea intenționată a celui care a ”cercetat” acest aspect al dictatorului Carol al 2-lea.

      În al doilea rând, interviul scoate la iveală adevăratul inamic al domnului Cristoiu. Acesta merge mai departe și îl compară pe Ion Iliescu cu Carol și Ceaușescu. Când cel care se aseamănă mai mult, prin practica numirii unui prim minstru clujean de la un partid care nu reprezintă majoritatea în parlament (Boc 2), este nimeni altul decât idolul domnului Cristoiu, Băsescu Traian. (( În 1937 partidul prim ministrului numit de Carol al 2-lea, Octavian Goga, Partidul Național-Creștin obținuse 1,8 procente pe când PNL atinsese 23%, PNȚ 18, iar Legionarii 16 procente.)) Dar ei vorbeau de cultul personalității… Păcat că nu se pot vedea domnii aceia din afară, dintr-o perspectivă obiectivă, a celor care nu slujesc un cult al personalității negativ ci unul pozitiv.

I.M. IONIȚĂ: Se construieste un cult al personalitatii inverse. Al celor care injura, cum spuneam noi in presa, si acum aceasta tema a mogulilor folosita de Traian Basescu este tocmai indreapta impotriva unui cult al personalitatii negativ, pentru care T. Basescu il acuza.

Dar de ce mă agit? Cine are ochi să vadă, cine are urechi să audă. Și aș adăuga, cine are logică să o folosească.

A.CIOROIANU: …Carol al 2-lea, el n-a apucat decât 2 ani să experimenteze o practică de guvernare .. Franța a pierdut războiul și de monarhia română s-a ales praful, mă rog, a venit generalul Antonescu și Mihai, tânărul Mihai. Dar el (Carol) n-a avut timp să se bucure de ceea ce încerca să facă, că era deraiat, că nu era pe linia democrației românești, asta o știm. Dar pe de altă parte, revin la proiectul lui cultural. Domle, când l-au numit voievodul culturii române, bun, sigur sună ciudat, dar noi îl judecăm acuma pe Carol din perspectiva a ceea ce știm că s-a întâmplat cu Ceaușescu. Dar dacă Ceaușescu n-ar fi existat în istoria noastră, credeți-mă că Carol al 2-lea ar fi reconsiderat din perspectiva faptului că, vrem nu vrem, în ’38, la indicatorii acelui an culturali și economici ne raportăm noi astăzi și închei spunându-vă că în 1989, în cultura română de la ultimul an al lui Ceausescu stiți că apăreau mai puține titluri ca în 1938?