Segmentul neinformat

Continuând seria de articole mai scurte, mai cu tâlc, astăzi vă aduc la cunoștiință o știre interesantă și efectul pe care-l are asupra unor instituții. Conform unui sondaj realizat între 27 noiembrie și 2 decembrie 2014, „românii consideră că prioritățile președintelui sunt, în ordine”:

  1. să creeze locuri de muncă — 34,1%;
  2. să garanteze respectarea legilor și a Constituției — 31,3%;
  3. să combată corupția — 18%;
  4. conducă politica externă și de securitate națională a României — 10,2%;
  5. să susțină măsuri de protecție socială — 4,8%;

neinformatCe deducem de aici? Dacă ar fi un segment din populație, necunoașterea lucrurilor cu ce se ocupă Președintele, conform Constituției în vigoare, ar putea decide în proporție majoritară cine reprezintă România. Sigur, prioritățile nu sunt la fel cu atribuțiile, dar cum ar putea cineva să aibă o anumită prioritate dacă nu are posibilitatea tehnică să o îndeplinească. Cum locurile de muncă nu au nicio legătură cu această funcție administrativă, la fel și susținerea măsurilor de protecție socială, iar independența Justiției (cu tot cu combaterea corupției) intră sub apanajul instanțelor judecătorești, 56,9% dintre români nu cunosc cu ce se ocupă Președintele ales cu 53,6% dintre voturile cetățenilor.

11.719.344 de cetățeni s-au prezentat la urne. Știau toate acestea despre instituția prezidențială când au introdus buletinul de vot în urnă?

Mai adăugăm și faptul că politica externă are câteva prevederi clare privind Guvernul – vezi negociate de Guvern (art.91, alin.1), respectiv la propunerea Guvernului (art.91, alin.2), iar în cazul „securității naționale” (adică apărării naționale în termenii constituționali) precum și în situații excepționale, găsim precizările cu aprobarea prealabilă a Parlamentului (art.92, alin.2), respectiv solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate (art.93, alin.1) – ajungem să concluzionăm că Președintele nu conduce aceste domenii ci este o parte dintr-un mecanism gândit logic. Segmentul devine tot mai neinformat…

surse: Constitutia Romaniei, Rolul Președintelui – Art.80; Atribuțiile Președintelui – Art. 91-94; Justiția – Art. 126, alin. (1) și Art. 133, alin. (1).

Revizuirea Constituiei – o data la 10 ani

Revizuirea Constitutiei este o temă prezentă pe agenda publică și legislativă încă din vara anului trecut, iar în campania electorală națională din 2012 a reprezentat unul din argumentele cu care USL dorea maximizarea rezultatului la vot (este nevoie de acordul a 2 treimi dintre parlamentari pentru începerea procedurii de modificare a Consituției). Motivul concentrării puterii în jurul instituției prezidențiale era unul destul de bun pentru populație, dar nu și pentru alte forumuri și organizații internaționale. A apărut argumentul regionalizării, iar acum cel european. Continue reading “Revizuirea Constituiei – o data la 10 ani”

Revitalizare urbana in Arad

primaria-aradDe la ora 14, în Consiliul Local Arad, se va decide conținutul bugetului local pentru anul 2013. Opoziția (USL) a anunțat că nu este de acord cu acest buget, iar în consecință va vota împotriva lui; pe de cealaltă parte, majoritatea locală (PDL+PPDD+UDMR) va vota cel mai probabil în mod favorabil proiectul propus de Primărie. Nimic nou în retorica politică înțeleasă rudimentar de actualii politicieni – puterea ignoră orice propunere a celor din-afara arcului de guvernare, iar ca urmare opoziția se… opune. Acest lucru relevă însă un gol uriaș în ceea ce privește cultura administrativa actuală. Continue reading “Revitalizare urbana in Arad”

Regionalizarea Romaniei – un discurs personal

Imediat se împlinesc 5 ani de când încerc (și reușesc) să mă implic într-o formă sau alta în comunitatea în care trăiesc. Azi am luat parte la audierea publică organizată de Academia de Advocacy pe tema Regionalizarea României – DE CE? Managerierea evenimentului a fost ca la carte, iar față de formularea de recomandări sau dezbaterile publice din Arad, reprezintă un pas în față pentru modalitățile de implicare a cetățenilor în actul decizional. Documentul meu de poziție se întinde pe 3 pagini A4 și poate fi consultat pe website-ul Academiei. Mai jos nu am redat cuprinsul poziției, nici nu am făcut o sinteză a celor întâmplate. Ci, pentru a le mulțumi celor care au fost dispuși să mă ajute în demersul meu (Alex, Șerban, Vic, Ionela, Olga, Alexa) , am expus discursul de astăzi, ”cald” încă de la rostire. Continue reading “Regionalizarea Romaniei – un discurs personal”

Centru multifunctional pentru copii si familie

Cu toate că titlul articolului de pe aradon spune că Arhiepiscopia ii indeamna pe aradeni sa voteze, nu e vorba de alegerile parlamentare ce vin în acest început de decembrie (pe data de 9 ca să fiu mai exact). Ci despre un proiect de-al Arhiepiscopiei intitulat Centru multifuncțional pentru copii și familie. Dar de ce se vorbește de vot? Continue reading “Centru multifunctional pentru copii si familie”

Activisti: cu Democratia inainte

Cu Dumnezo înainte” pare să fie sentimentul în care se regăsesc mulți români după decizia CCR de invalidare a voturilor, și nu cel de niște cetățeni revoltați, așa cum încearcă Mircea Badea să ne îndemne să ne portretizăm dacă ne considerăm oameni.

Într-un fel, mă bucură că am aflat cu toții că VOTUL, acea formă de exprimare supremă într-o democrație de tip occidental, nu este respectat de ”Stat”. Pentru că am aflat de fapt că în 2007 românii nu au absolvit școala democrației. Odată cu aderarea României la U.E., a părut că va curge laptele economic și mierea democratică. Însă imaginarul nu avea mult să reziste. În 2009 vedeam cum se forța nota. În 2010 la fel. Acum, în miezul lui 2012, părea că lucrurile se vor remedia. Nu. Continue reading “Activisti: cu Democratia inainte”

Furism, democratia romaneasca

Când ți se întrerupe curentul electric de la rețeaua centralizată ancorată doar de stâlpul de beton, conștientizezi că întreaga societate depinde, chiar dacă exagerat evocate, de o serie de instituții care îi asigură funcționalitatea: școala, spitalul, poliția, piața, barul, televizorul, dar și parlamentul, consiliul, judecătorii sau președinții.

Ce pățim când aceste cabluri de electricitate sunt furate? Peste noapte, sau în plină zi, te poți trezi că nu mai primești curent de la rețea. Și dintr-odată devii anarhist fără să înțelegi măcar originea conceptului sau ce presupune în mod concret acest lucru din partea ta. Continue reading “Furism, democratia romaneasca”

Arad 2011: incultura administrativa

Taxele și impozitele locale au rămas la nivelul maxim în Aradul anului 2012. Degeaba vistieria municipiului a înregistrat un surplus de 17 milioane euro(!) necheltuiți anul trecut. Nu sunt, se pare, destui bani pentru investiții ilogice și inoportune, ca să nu zic dedicate clientelei de partid. Ultima ședință de Consiliu Local arată însă ceva mai mult decât setea coruptă pentru banul public al actualilor guvernanți: incultura administrativă.

nu cunosc funcția unui Consiliu: ”Haideți domnule Cristea că nu dezbatem aici”

rostește președintele de ședință, când consilierul Claudiu Cristea a vrut să explice amendamentele care aveau să reducă nivelul fiscalității arădene. Pe când acesta este exact rolul unui Consiliu! Dezbatere, argumente, concluzii, consens (în cel mai bun caz). Membrii actualului partid de guvernământ vine cu tema gata făcută de la șeful lor. Păcat. De democrație.

nu au argumente: răspunsul la construcții logice este simplul ”NU”.

Vis-a-vis de efectul de subevaluare al proprietăților ca urmare a impozitului enorm imputat neevaluării la timp a imobilelor persoanelor juridice. Care efectiv face ca după termenul de neevaluare de 5 ani, în aproape 2 ani de întârzieri (care poate fi cauzat fie de neglijența contabilului, fie de birocrația excesivă a Administrației – se pierd actele) valoarea taxei cerute să se ridică la peste 80% din valoarea imobilului. Argumentul prezentat CLM-ului: pentru ca să scape de aceste penalități, experiența arată că mediul privat va subevalua imobilele, în loc să riște o penalizare atât de mare (cei 80% de mai sus). Răspunsul PDL: ”nu se va întâmpla asta”. Punct. Vot.

nu cunosc principiul transparenței: ”s-a făcut public domnule lucrul acesta! De 2 ani!”

Transparent nu presupune numai să iei la cunoștiință de o decizie, ci și – poate mai important – să fie cunoscut publicului (nu numai celor din arcul puterii) cine a hotărât un lucru cu implicații mari pentru municipalitate, în ce fel (conform cărei proceduri) a fost decis acest lucru și de ce tocmai acel lucru.

nu suportă anchetele: un demers legal supără când e ceva ilegal la mijloc.

Mișcarea Arădeană a cerut o anchetă în privința desființării voite și încete a Aeroportului, însă se pare că pe un consilier al PDL în mod special acest lucru, perfect legal și democratic, l-a deranjat din cale-afară. După ședința Consiliului Local din 7 decembrie, acesta s-a răstit la președintele organizației arădene. Dacă Mișcarea se înșeală, iar organele abilitate (atenție! aici intră și cele naționale, dar și cele europene, conform principiului subsidiarității) concluzionează că nu a existat nicio neregulă, asta este: ne-am înșelat amarnic, ne-am făcut de râs, iar ei și-au demonstrat nevinovăția. Așa ar fi într-o societate normală. Însă societatea pe care au creat-o în România ”revoltații puterii”, nu suportă o minte și o atitudine investigativă când e vorba de ”afacerile” lor.

nu vor un ochi critic: Administrația a amânat un proiect pentru a manipula opinia publică.

În luna noiembrie a avut loc o dezbatere privind nivelul taxării în Arad. În ședința de Consiliu de după dezbatere, s-a scos de pe ordinea de zi proiectul taxării, motivându-se nevoia unui timp suplimentar pentru includerea amendamentelor aduse de societatea civilă.

În ultima ședință, nu s-a făcut nicio modificare proiectului de hotărâre reintrodus la vot. Taxele și impozitele tot la maximul posibil. În plus, faptul că au programat ședința din 7 decembrie pentru ora 9:00 dimineața(!), când niciun adult care muncește cu un program fix nu putea participa la o ședință care, reamintesc de fiecare dată când pot, este PUBLICĂ, adică deschisă publicului, arată frica de ”întoarcere la popor”. Ce mijloace de presiune asupra decidenților mai poate avea cineva atunci?

Adevărul faptic este: au mințit ca să stea liniștiți oamenii, să calmeze mulțimile. Apoi au decis rapid că rămâne tot cum vor ei. Rapid, când toată lumea doarme. Ferma Animalelor a lui Orwell ce ar spune?

Democrația se scufundă încet. Oricât de multă lume nu crede asta. Până la urmă, oamenii au crezut același lucru și despre Titanic. Rezultatul ?