Monarhia Republicii

Reuters scrie că românii îşi pierd răbadarea cu politicienii care sunt interesaţi mai degrabă să se certe decât să pună în discuţie probleme care pun în dificultate al doilea cel mai sărac stat din Uniunea Europeană. – JURNALUL NAȚIONAL

Mă bucur într-un fel că există acest conflict între Președinte și Prim-ministru.

  • Pe de-o parte, arată că T.Băsescu a avut doar marionete în postul de prim-ministru și el în fapt se ocupa cu politicile interne ale României, lucru ce nu îi intră în atribuțiile de serviciu pentru care a fost votat. Și mai demonstrează, dacă nu era clar pentru toată lumea, că nu înțelege rolul instituțiilor și dorește doar să-și impună propria voință, indiferent de consecințe.
  • Pe de-altă parte, mai vedem că nu există o împăcare instituțională între Președinte și Prim-ministru. Chiar și dacă ar fi Crin Antonescu în locul pedelistului de la Cotroceni, acesta tot ar reprezenta interesele PNL. Dăruirea și ardoarea cu care se manifestă azi în plan politic îmi confirmă că nu se va detașa de rolul politic și vom asista la o nouă serie de ”conflicte”, ca cele la care asistăm de când Guvernul nu se mai află în mâinile lui Băsescu.

Astfel, o rezolvare ar fi alegerea unui președinte din rândul celor care nu sunt implicați partinic. Dar cum acest lucru nu e posibil pentru că partidele controlează mediatic și cultural procesele politice (deci și alegerile), nu văd altă cale decât restaurarea monarhiei, formă de guvernământ caracteristică României dinaintea instaurării comunismului.

Există și o posibilitate prin care un președinte echidistant și corect-instituțional să amâne restaurarea monarhiei, dar societatea românească nu a ajuns la maturitate din acest punct de vedere. Nu există vreo persoană pe care o putem da ca exemplu care ar intra în caracteristicile unui președinte echidistant și corect-instituțional. Gândiți-vă pentru o clipă la câțiva candidați…puteți să-i numiți? Chiar ar câștiga alegerile între nominalizații, finanțele și mobilizarea de resurse umane ale partidelor?

Scriam zilele trecute de Noua Românie – Noua Republică pe care o pregătesc din culise mai mulți apropiați ai regimului PDL. În chestiunea monarhiei, pericolul pe care îl văd de ceva timp este acela că simpatizanții lui Băsescu (Monica Macovei et al.) se poziționează alături de monarhie, dar culmea(!) nu și de Casa Regală a României. Chiar dacă, alături de alte instituții pro-monarhice (ziarul România Liberă; Societatea Timișoara, care are sediu în același loc cu biroul europarlamentarului Monica Macovei), laudă conceptul de monarhie, aceștia îl au mai degrabă în vedere pe Paul Lambrino ca viitor Rege, pe când acesta nici nu face parte din Casa Regală!

Renunțarea ultimului țărănist (PNȚCD) mai cunoscut într-o funcție publică, din postura de Primar al Timișoarei -și candidat cu cele mai mari șanse- în favoarea ”unei lupte mai canalizate pentru restaurarea monarhiei” vine oarecum să ridice și mai multe semne de suspiciune. Mă întreb, trebuie să așteptăm până după ce nu mai avem cel mai longeviv Rege din Europa ca să ne gândim serios cum repunem România înapoi pe soclul său instituțional?

Leave a Reply