Continuând seria de articole mai scurte, mai cu tâlc, astăzi vă aduc la cunoștiință o știre interesantă și efectul pe care-l are asupra unor instituții. Conform unui sondaj realizat între 27 noiembrie și 2 decembrie 2014, „românii consideră că prioritățile președintelui sunt, în ordine”:
să creeze locuri de muncă— 34,1%;- să garanteze respectarea legilor și a Constituției — 31,3%;
să combată corupția— 18%;- să
conducăpolitica externă și de securitate națională a României — 10,2%; să susțină măsuri de protecție socială— 4,8%;
Ce deducem de aici? Dacă ar fi un segment din populație, necunoașterea lucrurilor cu ce se ocupă Președintele, conform Constituției în vigoare, ar putea decide în proporție majoritară cine reprezintă România. Sigur, prioritățile nu sunt la fel cu atribuțiile, dar cum ar putea cineva să aibă o anumită prioritate dacă nu are posibilitatea tehnică să o îndeplinească. Cum locurile de muncă nu au nicio legătură cu această funcție administrativă, la fel și susținerea măsurilor de protecție socială, iar independența Justiției (cu tot cu combaterea corupției) intră sub apanajul instanțelor judecătorești, 56,9% dintre români nu cunosc cu ce se ocupă Președintele ales cu 53,6% dintre voturile cetățenilor.
11.719.344 de cetățeni s-au prezentat la urne. Știau toate acestea despre instituția prezidențială când au introdus buletinul de vot în urnă?
Mai adăugăm și faptul că politica externă are câteva prevederi clare privind Guvernul – vezi negociate de Guvern (art.91, alin.1), respectiv la propunerea Guvernului (art.91, alin.2), iar în cazul „securității naționale” (adică apărării naționale în termenii constituționali) precum și în situații excepționale, găsim precizările cu aprobarea prealabilă a Parlamentului (art.92, alin.2), respectiv solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate (art.93, alin.1) – ajungem să concluzionăm că Președintele nu conduce aceste domenii ci este o parte dintr-un mecanism gândit logic. Segmentul devine tot mai neinformat…
surse: Constitutia Romaniei, Rolul Președintelui – Art.80; Atribuțiile Președintelui – Art. 91-94; Justiția – Art. 126, alin. (1) și Art. 133, alin. (1).
In clasa a 6-a am avut o ora de Educatie Civica. Ma rog, era o ora in fiecare saptamana deci un intreg an. Luci Ardelean era profesorul si il adoram. Si pe el si informatiile pe care ni le dadea. Prima lectie a fost despre responsabilitatile si drepturile copilului. A… sasea lectie cred a fost despre atributiile presedintelui. De-atunci le am in minte pentru ca cineva a decis corect ca un copil de clasea a sasea-a trebuie sa stie, trebuie sa i se cultive spiritul civic si are nevoie de cunostinte civice pentru a putea fi un cetatean informat, activ si inteligent.
Am avut noroc, Ardelean devenindu-mi si profesor de filosofie 6 ani mai tarziu. Am avut noroc, cineva mi-a spus si a sadit bazele pe care eu am cladit ulterior. Altii nu au fost la fel de norocosi.. nu ii pot blama, daca nu le-a spus nimeni, intr-o societate in care cea mai importanta intrebare e ce voi pune pe masa nu ai cum sa fii autodidact. O generatie intreaga cu spiritul frant, cei in varsta. Apoi o generatie intreaga de bisnitari si afaceristi. Apoi o generatie intreaga de materialisti, o generatie intreaga de tineri cu crize de identitate si ultima, o generatie intreaga fumata rau de tot. Si uite asa ti-am descris ultimii 30 de ani 🙂
Varianta scurta: nu ma surpinde sondajul.