Posted on

Segmentul neinformat

Continuând seria de articole mai scurte, mai cu tâlc, astăzi vă aduc la cunoștiință o știre interesantă și efectul pe care-l are asupra unor instituții. Conform unui sondaj realizat între 27 noiembrie și 2 decembrie 2014, „românii consideră că prioritățile președintelui sunt, în ordine”:

  1. să creeze locuri de muncă — 34,1%;
  2. să garanteze respectarea legilor și a Constituției — 31,3%;
  3. să combată corupția — 18%;
  4. să conducă politica externă și de securitate națională a României — 10,2%;
  5. să susțină măsuri de protecție socială — 4,8%;

neinformatCe deducem de aici? Dacă ar fi un segment din populație, necunoașterea lucrurilor cu ce se ocupă Președintele, conform Constituției în vigoare, ar putea decide în proporție majoritară cine reprezintă România. Sigur, prioritățile nu sunt la fel cu atribuțiile, dar cum ar putea cineva să aibă o anumită prioritate dacă nu are posibilitatea tehnică să o îndeplinească. Cum locurile de muncă nu au nicio legătură cu această funcție administrativă, la fel și susținerea măsurilor de protecție socială, iar independența Justiției (cu tot cu combaterea corupției) intră sub apanajul instanțelor judecătorești, 56,9% dintre români nu cunosc cu ce se ocupă Președintele ales cu 53,6% dintre voturile cetățenilor.

11.719.344 de cetățeni s-au prezentat la urne. Știau toate acestea despre instituția prezidențială când au introdus buletinul de vot în urnă?

Mai adăugăm și faptul că politica externă are câteva prevederi clare privind Guvernul – vezi negociate de Guvern (art.91, alin.1), respectiv la propunerea Guvernului (art.91, alin.2), iar în cazul „securității naționale” (adică apărării naționale în termenii constituționali) precum și în situații excepționale, găsim precizările cu aprobarea prealabilă a Parlamentului (art.92, alin.2), respectiv solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate (art.93, alin.1) – ajungem să concluzionăm că Președintele nu conduce aceste domenii ci este o parte dintr-un mecanism gândit logic. Segmentul devine tot mai neinformat…

surse: Constitutia Romaniei, Rolul Președintelui – Art.80; Atribuțiile Președintelui – Art. 91-94; Justiția – Art. 126, alin. (1) și Art. 133, alin. (1).

Posted on

Legea 0

În Anglia lui William Cuceritorul, pădurarii făceau legea în ţinuturile din afara satelor sau castelelor medievale. Codrii nu reprezentau neapărat pădurea ci şi orice altă zonă (ex: câmpie) care era declarată de rege ca atare. Iar pădurarii erau cei care credeau de cuvinţă cine se conformează sau cine nu respectă cuvintele conducătorului. Dacă făceai ceva împotrivă, deveneai un outlaw, un om în afara cuvântului conducătorului, în afara legii. Şi obţineai numele de wolveshedes sau wolf’s head, pentru că, asemeni unui lup din codru, dacă îi luai capul, nu păţeai nimic.

Parcă îi şi văd pe adepţii cretinismului chelios ce conduce ţara, cum peste 6 luni, vor râde în nas Ungariei pentru neîndrăzneala cu care pe de altă parte înţelepciunile lor au „scăpat” ţara de la necazul care bântuie de 20 de ani această ţară, dar nu şi de 9 luni când România a mai fătat o dată un brav conducător.

Nici nu voi mai intra în polemica „ideologică” (ahahahaha) pentru că, pur şi simplu nu (există) contează. Dintr-un mare şi singur motiv: nu există Lege. Sigur că defecaţiile cu înveliş de poziţii oficiale prezidenţiale sau pseudo guvernamentale sunt luate de unii drept legi, dar baza unui stat post-medieval constă dintr-un set de legi stabilite de comun acord (sau majoritar simplu, calificat, cum o fi), nu bâjbăieli de genul mai votăm o dată că nu ne-am aranjat bine din prima.

Punctul dintre şansele egale şi egalitatea de şanse a dat naştere unei situaţii în care decizia legislativă este influențată de culoarea politică, avocatul poporului nu se implică de “teama” de a nu fi părtinitor, iar acestea NU par a deranja pe nimeni. Mai mult, totul NU se năruie, nimeni NU e scandalizat în cale-afară (cu excepţia mogulilor avizi de bani, putere și, cred eu, sufletele oamenilor păcătoși), ci parada continuă: o hotărâre de guvern legiferează ilegal într-un domeniu în care nu are voie să facă acest lucru, iar tâmpenia brută duce la situaţii ilogice unde trebuie să concediezi oameni, dar ai prea puţini deja (că deh, oamenii nu înghit rahat decât până sunt plini) aşa că ai nevoie să umpli spaţiile goale (aşa ca la un dig găurit, că tot sunt la modă), însă nu, o lege „reformatoare” îţi interzice să faci acest lucru. Și îți rămân două opțiuni: opțiunea 1 sau opțiunea 2.

Să-mi spună cineva dacă nu capii de lup sunt cei care sună din trâmbiţa pădurarilor, care sunt la rândul lor doar nişte capi de lup. Aşa că, nici o grijă William, Regele meu, totul e în regulă peste pământurile tale. În România pute însă rău, dar nu ar trebui să te îngrijoreze. Domneşte în pace, Regele meu! Prima lege, Legea 0: Retragerea din codru. Amendament 0.1: cui îi taie capul cui?