”Cu Dumnezo înainte” pare să fie sentimentul în care se regăsesc mulți români după decizia CCR de invalidare a voturilor, și nu cel de niște cetățeni revoltați, așa cum încearcă Mircea Badea să ne îndemne să ne portretizăm dacă ne considerăm oameni.
Într-un fel, mă bucură că am aflat cu toții că VOTUL, acea formă de exprimare supremă într-o democrație de tip occidental, nu este respectat de ”Stat”. Pentru că am aflat de fapt că în 2007 românii nu au absolvit școala democrației. Odată cu aderarea României la U.E., a părut că va curge laptele economic și mierea democratică. Însă imaginarul nu avea mult să reziste. În 2009 vedeam cum se forța nota. În 2010 la fel. Acum, în miezul lui 2012, părea că lucrurile se vor remedia. Nu.
Mă bucură pentru că decizia CCR arată tuturor (de la ONU la NATO și UE la EurAsEC) că mai e de lucru în domeniul democrației și drepturilor umane în România.
Este un semnal pentru toți mai-marii institutelor și organismelor de monitorizare sau control al drepturilor democratice să se trezească din puful fotoliilor de președinți și să activeze. Nu cu așteptarea voinței lui ”Dumnezeu” ci dobândirea mântuirii democratice într-un sens mai pragmatic. De stradă aș zice.
Cât despre faptul că judecătoarea propusă de PSD în CCR a votat împotriva a ce au decis mulți oameni, nu trebuia să surprindă pe nimeni. Până la urmă, și Ioan Rus (tot de la PSD) putea să actualizeze listele electorale înainte de 29 iulie. Altfel nu ar fi fost așa de vizibilă trădarea pe care i-o pregătiseră lui Crin Antonescu . Care, apropo, după performanța de aseară de la Sinteza Zile, și-a dat examenul în instituționalism, din punctul meu de vedere având votul pentru Președinție dacă va mai candida.
Mai jos este o parafrazare a unei persoane publice din România. Nu mai știu exact cine, dar cuvintele sale au mult sens în aceste zile:
”Libertatea nu este un noroc, este o bătălie continuă. La mii de kilometri distanță de noi, în Belarus, președintele republicii fost-comuniste le fură cetățenilor țării sale drepturile și libertățile. În Koreea de Nord, dinastia fură dreptul oamenilor la libertate de atâția ani de zile. Libertatea nu este deci un cadou, dat de străbuni, și este neprotejat ca atare.”
“Mă bucură pentru că decizia CCR arată tuturor (de la ONU la NATO și UE la EurAsEC) că mai e de lucru în domeniul democrației și drepturilor umane în România.” si pe mine si te invit sa te relaezi informandu-te despre similaritatile intre situatia in care se aflau romanii pe vremea lui Stefanita Lupu si contemporameitate : http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tef%C4%83ni%C8%9B%C4%83_Lupu
Antonescu a primit ce a meritat pentru că a târât PNL într-o alianţă politică păguboasă, pentru că s-a grăbit la Cotroceni şi pentru alte gafe. Şi a făcut destule în care a pierdut destul capital politic.
@Anca Raluca
Aaa, Papură Vodă 🙂 Frumoasă comparație Anca.
@Florin Rușanu
Poate că a pierdut capital politic: simpatie, popularitate în rândul votanților. Eu însă cataloghez candidații și după alte criterii decât notorietatea. În cazul președintelui țării este înțelegerea instituțiilor, deoarece se presupune că este echidistant față de partide și asigură medierea. Crin Antonescu pare să fi înțeles lucrul acesta. Și nu cred că a primit ceva…încă.
Rusanu zice bine. Graba strica treaba bre’ 🙂 )))