Care-i miscarea cu Miscarea?

1240655_10200592440956703_1877127039_n

Am un obicei prost. Iau cuvintele democratie si libertate în serios. Prea în serios după cum ține să îmi demonstreze realitatea din preajma Mișcării Arădene. Am dedicat acestei organizații o considerabilă parte din timpul și devotamentul meu începând cu anul 2011. Iluzia democrației s-a spulberat 2 ani mai târziu, cu toate că abia ieri a picat cu brio exercițiul de democrație. Cu această ocazie mi-a fost demonstrată ultima măsură a autocrației ce a început să caracterizeze acest ONG.

Autocrația presupune o formă de guvernare caracterizată de concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane (detalii conceptuale aici). Este notabilă reacția autocratică din jurul unui proiect al organizației, cauzată de îndrăzneala mea de (atenție!) a distribui o opinie critică (o părere negativă mai bine zis) la adresa „Academiei de Lideri”După cum veți vedea mai jos, mi-a fost blocat accesul de a-mi exprima o opinie proprie pe marginea acestui subiect, cu cei care iau deciziile în Mișcare, așa că voi considera blogul și postarea de față mijloacele potrivite pentru a-mi transmite părerea.

Ce s-a întâmplat cu Mișcarea?

1 Ultimul caz de represiune (americanii i-ar spune show of force) pentru neobrăzarea de a disemina un punct de vedere franc (și nu foarte diplomatic), nu a venit doar cu o suită întreagă de comentarii exagerate și mai mult decât nepotrivite la adresa autorului (G. Gorgan) și a capacității mele de a distribui această părere, ci și cu o cenzură de exprimare:

(1) înlăturarea mea din grupul de discuții al academiei;

(2) nu m-ar fi deranjat asta, nemai luând parte la prelegerile organizate de Adela Cristea de aproape 1 an de zile, dar în condițiile în care s-au început discuții în acel grup „despre Mihnea” și s-au pornit zvonuri paranoidoide privind „cine e în spatele lui Mihnea”, după ce am fost înlăturat, e mai mult decât antidemocratic;

(3) întreruperea dreptului de administrare a paginii de facebook a organizației, după ce am rămas cu această prerogativă de aproape 18 luni după ce nu am mai fost responsabilul de comunicare oficial al Mișcării – timp în care nu am făcut nicio comunicare fără a avea în prealabil avizul conducerii organizației, lucru pe care nu-l pot spune despre alte persoane;

(4) Claudiu Cristea a propus aseară să fiu exclus din organizație. Din moment ce n-am semnat un contract de voluntariat, nu știu cum dorește să procedeze înspre a realiza acest lucru; îmi interzice voluntariatul în asociație? 🙂 Oricum, nu am mai participat la vreo acțiune (seară de socializare sau prelegere despre arhitectură) a organizației de aproape 1 an. Nu știu nici care ar fi motivele excluderii, din moment ce părerea formulată era a lui Gabriel Gorgan.

2 Și care este totuși contextul? Academia de Lideri a intrat într-un al treilea an în această săptămână. Din experiența de voluntariat eu înțeleg că necesitatea și dezvoltarea proiectelor unei organizații trebuie să aibă consimțământul celor care se presupune că sunt reprezentanții ONG-ului. În lunile premergătoare anunțului de marți, n-a existat nicio dezbatere privind parcursul acestor proiecte. N-au existat discuții de acest fel în organizație de aproape 10 luni! Însă ca și sponsor principal al Mișcării, Adela Cristea face ce consideră că este necesar în ONG, pe principiul fac ce vreau cu banii mei. Corect, nimic blamabil, dar atunci Mișcarea nu ar mai trebui să se numească asociație ci corporație 😉

3 Ca persoană care a fost de la început pentru o idee de cursuri de perfecționare pentru arădeni, după 1 an ca participant (din cei 2,5 pe care Adela Cristea le-a propus cursanților), pot spune că performanțele nu s-au ridicat așteptărilor mele, iar realitatea a fost mult mai săracă decât ideea inițială. Poate am înțeles eu (greșit?) că nu devii lider între 4 pereți, o dată pe lună și într-un context specific cum este Aradul. Nu am vrut să perpetuez iluzia și altor oameni de bună credință care ar crede că soluția pentru îmbunătățirea acestui oraș s-ar afla în cadrul acestei „academii”. Poți deveni așa-zis lider și în afara acestui proiect. Sunt sigur că unii dintre cei care urmează cursurile ar reuși să fie lideri (dacă asta vor cu neapărat; eu nu idolitrizez acest concept) dacă nu s-ar minți singuri că această „academie” este unicul răspuns (așa înțeleg din comentariile iscate) și în același timp singurul viabil la problemele din urbe.

4 Apoi, mai există un Comitet Director al Mișcării Arădene (cât a mai rămas din el după ce 3 persoane făcuseră pasul înapoi înaintea mea), primul din istoria asociației, care l-a însărcinat pe președintele Claudiu Cristea să pregătească alegeri în organizație, pe baza unui nou Statut, lucru neîndeplinit de acesta încă din ianuarie (!). Comitetul este ignorat și nu este consultat în prealabil (nici măcar formal, de fațadă, cum face președintele Traian Băsescu cu Parlamentul) despre ce se asumă în numele organizației în această toamnă, fie că este vorba de proteste sau proiecte.

5 Am demisionat din funcția de conducere a organizației în primăvarea anului 2013 ca urmare a nepotrivirii cu direcția căreia i se imprima organizației încă de pe atunci.

6 Era oarecum logic să vină și rândul meu la a simți efectele autocrației. În fond, după ce câteva persoane din Comitetul Director s-au înscris în PNL în 2012, au fost ostracizați ca fiind trădători și ahtiați după bani, injuriile au curs gârlă pe e-mail și totul a culminat cu o ieșire insultătoare a lui Claudiu Cristea la adresa unuia dintre cei care au pus umărul la construcția publică numită Mișcare Arădeană. Eu nu am primit înjurături, dar zvonurile cusute cu ață-albă curg cu fiecare oră ce trece, în mediile în care discută aceste persoane.

7 Ideea în sine (de mișcare arădeană) s-a dovedit una exagerată și fără substrat real. Privesc la aberația politică numită Mișcare Creștin Liberală –în care Gh. Falcă și colegii săi din PDL au semnat un act de colaborare cu Partidul Ecologist Român, inspirându-se în culori (verde, alb, albastru), patriotism local (motto: Aradul este în față!) și teme (prioritatea spațiilor verzi, acte de cultură) din activitatea asociației Mișcarea Arădeană– și cum au primit încrederea la vot de la o bună parte dintre cetățeni în ciuda acțiunilor lor de până atunci (împotriva spațiilor verzi! împotriva culturii locale!), mă duce cu gândul la sindromul Stockholm.

8 Chiar dacă mi-a fost atrasă atenția de nenumărate ori față de unilateralismul (ca să nu spun ignoranța sau cuvinte mai dure) conceptului de patriotism local, mai ales în Arad, am ales să rămân naiv. Speram că fondatorii „ideii” vor face o trecere sustenabilă, de la statutul informal de grup de presiune, la cel de grup de interese (în sensul științific –vezi Profiroiu&Iorga, Manual de politici publice, Editura Economică, București, 2009, p.37). Adică mai multă reprezentativitate, mai multă activitate (+ realistă! adresabilă unor probleme mai grave), mai puțină filosofie, mai puțin discurs demagogic și mai puțină dramă locală.

Să mă înțeleagă bine colegii din organizație cărora nu le-am adresat nici măcar o adresare injurioasă și care vor să mă catalogheze în fel și chip. Momentan nu există democrație în Mișcarea Arădeană. Reprezentativitatea a scăzut la punctul minim, după ce un moment maxim de deschidere a fost în urmă cu 2 ani. De atunci, numărul membrilor și susținătorilor a scăzut. În acest context, și conform cu înțelegerea generală în lumea advocacy-ului, rolul de asociație pe care se presupune că îl îndeplinește Mișcarea Arădeană pe plan local este limitat de caracterul real autocratic pe care îl are. Hm, se pare totuși că obiceiul meu prost este că nu suport minciuna. Cu atâtea entități în România care nu pretind că au foruri de conducere si democratie internă (vezi spre exemplu asociația Societatea Academică Română și președintele Alina Mungiu-Pippidi) nu înțeleg de ce continuă persoanele din anturajul lui Cristea să afirme asta despre organizația pe care au înființat-o în 2009. Este o lipsă de responsabilitate, to say the least.

Autocratia – Confundată deseori cu totalitarismul sau dictatura, autocrația (conducătorii Rusiei țariste își asumau fățiș acest titlu pentru a se deosebi de conducătorii monarhiilor constituționale din Europa) este caracterizată de nevoia conducătorului față de o structură de putere; de aici vine și dificultatea de a o deosebi de cele mai multe ori de oligarhie. Pentru că autocrații au nevoie de o structură forte de putere pentru a-și exercita autoritatea, în istorie s-a dovedi că aceștia depind de nobilime, militari, preoți sau ale grupuri elitiste. (Gordon Tullock, „Authocracy”, pp 131 – 149)

11 Replies to “Care-i miscarea cu Miscarea?”

  1. Te-ai sucit repede, nu am putut să nu citesc și articolul din Decembrie 2012 unde ai o altă abordare față de Mișcarea Arădeană. De acolo până să ajungi aici este o trecere cel puțin surprinzătoare, ca să nu spun iscată dintr-o imaturitate și lipsă de bună creștere. Tinere, ai tot dreptul să spui ce vrei, dar fă-o cu bun simț și respect față de toți implicații.

  2. @cristi
    Daca a ma suci inseamna a-mi forma o alta opinie in lumina unor noi evidențe, atunci m-am „sucit”. Și daca „repede” inseamna aproape 1 an, atunci asa o fi. Suprinzător este faptul că nu ai avut chef sa citesti; ori nu ai dorit sa citesti? Am argumentat: am fost naiv pana la probele contrarii. Si acestea au inceput sa se intensifice incepand cu decembrie 2012. Culminand zilele trecute cu iesirea pe care o poti citi mai detaliat sub link-ul exercițiul de democrație. Mai multa atentie data viitoare te rog, inainte sa concluzionezi despre buna crestere si imaturitate. Numai bine!

  3. Poza este geniala!

    Eu cred ca nu s-a inteles exact ce problema au unii cu MA. Nu stiu in ce-l priveste pe Gorgan, e treaba lui, dar pe mine ma deranjeaza cand anumite persoane se folosesc de un statut public (ma rog, eu in continuare cred ca 90% din cei cunoscuti in Arad pentru orice domeniu sunt degeaba) pentru a-l incaleca pe cel care e impotriva lor sau care pur si simplu nu e impresionat de ceea ce i se prezinta.

    Observ ca principala problema sociala a Aradului e ‘bazatismul’ (asa, am inventat ad hoc acest cuvant :)) ) si anume: ‘bah, tu nu stii cine sunt eu?’. Nu stiu cine esti si nici nu ma intereseaza. Dar daca m-ar interesa, as spune ca e trist cand o persoana educata (sau mai educata decat altii) se lasa corupta de o falsa perceptie a importantei individuale intr-un context mai larg cum ar fi o comunitate de marimea orasului Arad.

    Una dintre cele mai badass reflectii pe care le-am citit vreodata (in ‘Dune’, a lui Frank Herbert, care e dumnezeul tuturor societatilor, religiilor, politicilor si guvernelor) spune ca (parafrazez) toate guvernele sufera de o problema repetitiva: puterea atrage personalitati patologice; asadar, puterea in sine nu corupe, dar ea este un magnet pentru cei coruptibili. Cam asa ceva e si cu ceea ce se intampla nu doar in acest caz, ci in multe alte situatii din mediul social/cultural si civic al Aradului. Exista o premiza gresita, cum ca daca faci ceva e bine si daca nu faci e rau (privitor la roiecte, organizatii samd.), insa cred ca uneori e mai bine sa nu faci decat sa faci pe jumatate, decat sa faci gresit sau sa faci cu rea credinta. De aceea, unii ne multumim sa nu facem daca nu suntem capabili sa facem perfect. Si cu si fara MA, Aradul merge la fel pentru ca nu tine de cetateni, nu tine de MA si nu tine de omul simplu. In ansamblul ei, politica e un joc de culise si interese financiare in care nu poti intra cu un singur ‘chip’ sperand ca vei goli seiful cazinoului si vei iesi pe usa in uralele jucatorilor ocazionali care inca spera sa obtina lozul cel mare.

    Daca doresti sa schimbi ceva intr-un oras, intr-un judet, intr-o comunitate, o faci prin educatie. E atat de simplu. Educatia este cheia succesului, cheia transformarii sociale, cheia unei societati coezive. Pornind de la aceasta simpla notiune, AAL (dar neaparat sub un alt nume mai putin pretentios) ar fi avut posibilitati imense de reusita daca s-ar fi agatat mai putin de idei pompoase (ca lider, european, diversitate, proiecte si alte cele) si s-ar fi concentrat in jurul unei simple notiuni de raspandire a educatiei in toate mediile, in toate domeniile, in orice loc (in parc, in scoala, in birt, la coada la impozite) pentru ca oricine sa auda. Nu doar cine doreste sa auda, ci si acea persoana care nu stia ca doreste sa auda. Mai mult decat atat, nu pot sa nu resimt usoara pretentie de ‘elita’ pe care AAL o emite, ceea ce e nepotrivit in contextul in care majoritatea e ignoranta. Inainte sa ‘cresti’ elite, ridici nivelul general pentru a fi sigur ca elitele tale reprezinta maximul, cei foarte buni dintre cei buni, nu cei buni dintr-o majoritate nestiutoare.

    Si ca sa inchei, fiindca sigur am spus ceva gresit pe aici si mi-o voi lua (din nou) pentru impertinenta: cusurul fiintei umane contemporane (adica cei ce traim in societatea actuala triala: viata publica, viata privata si viata profesionala) este ca are gresita convingere ca poti fi diferit in fiecare din aceste trei medii si nu vei calca gresit. Simplificat, daca acasa injuri si la serviciu nu injuri, crezi ca nu vei injura la serviciu niciodata si deci, colegii vor crede ca esti ceea ce pari. Pe acelasi model, daca intre ei au loc anumite discutii defaimatoare pe plan privat cu privire la un membru (actual sau fost), cu certitudine aceste puseuri de mahalagism vor curge si in mediile profesionale sau publice, la un moment dat sau altul. Si mai simplificat: astazi te injura pe tine pe la spate, maine poate injura un colaborator pe la spate, poimaine il injura in fata. Ori, in asemenea maniera, nicio organizatie nu poate prospera. Adica poate, in Romania, dar oriunde altundeva unde exista societati civilizate, colaboratorii intrerup orice fel de legaturi cu cei care nu dovedesc ca sunt, inainte de orice, capabili de respect, onoare, cuvant si profesionalism. Iar ei doresc, din cate am inteles, sa aiba un caracter european, nu doar aradean. Nu stiu cum e cu sponsori, ong-uri, bani, conturi si alte chestii care se pot ascunde, dar sper sa ma informezi tu cu privire la caracterul financiar al intregului ansamblu ca sa imi fac o idee si despre ceea ce e in spatele acestei dorinte de ‘a scoate cetatenii Aradului din amorteala’.

    P.S: Te dau afara din MA, asta e sublima, absolut sublima. A propos, ce ii intereseaza pe ei de cei care au mers la PNL daca ei nu sunt organizatie politica? Ei sunt o organizatie civica, daca am inteles eu bine, deci ce decizii politice iau unii sau altii nu ii intereseaza decat in masura in care acestea afecteaza bugetul, taxele samd.

  4. Doua precizari:
    1. Cand spun educatie, ma refer ca AAL ar putea face educatie civica, nu ma refer la geografie si dictare.
    2. ‘ mai mult decat atat, nu pot sa nu resimt usoara pretentie de ‘elita’ pe care AAL o emite, ceea ce e nepotrivit in contextul in care majoritatea e ignoranta’ – majoritate = cetateni de rand mai putin pregatiti in aceste domenii, adica noi, astia simpli, care nu cunoastem dedesubturile arhitecturii, sales-urilor, avocaturii samd.

    Nici eu nu idolatrizez notiunea de lider si sunt complet de acord cu ceea ce ai spus legat de lipsa substratului.

  5. @vdp
    Comentariul tau este de departe o analiza mult prea complexă pentru ce doresc oamenii, în special cei care vor să pună pe piedestal proiectele Mișcării. Dacă scriai ce ai scris mai sus, alăturat comentariului lui Călin Coman în discuția de pe facebook, ai fi fost ignorată la nici 1 minut „distanță”, iar injuriile ar fi continuat la adresa lui Gorgan. Pentru că, vezi și în comentariul lui cristi, nu contează ce fapte se derulează, care sunt acțiunile unora, trebuie să stai cu capul plecat și să te lași în voia valului, dacă ai avut `norocul` să locuiești în acest oraș. Deci, nu poți să spui că nu te impresionează. Ci să taci. Este aceeași logică caracteristică celor pe care îi găsim pe drumul până la vârful piramidei politico-economice: ori ești cu noi, ori ești împotriva noastră.

  6. Numai in Romania cineva poate spune ‘te-ai sucit’ ca si cum o persoana trebuie sa stagneze in gandire si sa ramana cu aceleasi pareri pe tot parcursul vietii, indiferent de traiectoria pe care a luat-o proiectul. Nu conteaza ca procesul de gandire naste idei, conceptii, pareri, sentimente -toate noi- in fiecare zi, tu trebuie sa le tii sub lacat ptr ca daca ai spus ca nu iti plac merele, nu mai ai voie sa iti placa niciodata. Eu una nu am vazut imaturitate, dimpotriva, e dovada de maturitate ca a lasat toate articolele pozitive la adresa MA chiar daca acum si-a schimbat parerea. Un proces perfect normal ptr o persoana rationala.

  7. Abordarea globala a educarii populatiei este oficial treaba statului. Din pacate performanta acestuia este contraproductiva, motivele nu sunt greu de inteles. Ce vreau sa spun este, ca din motive care tin de resurse, a fost aleasa abordarea de sus in jos, adica pregatesti elitele, in speranta ca ele vor trage in sus masele (procesul a fost derulat de pasoptisti, cu rezultate multumitoare). Referitor la calitatea acestui proiect nu ma simt in masura sa fac aprecieri, insa nu cred ca sunt nici cei care l-au blamat, din motive mai mult teoretice decat practice.

    Mai trebuie sa informez ca MA a abordat tema educatiei in numeroase randuri, a generat dezbateri, iar cel mai amplu proiect al MA de pana in prezent adreseaza tocmai educatia acordata maselor (e vorba de “Arad, Dragostea Mea”), fapt bazat pe ideea ca schimbarea se poate produce doar prin educatie.

    La final spun ca nemultumirile lui Mihnea nu prea au legatura cu MA ca organizatie in ansamblu, iar el nu a reusit sa fie suficient de explicit in acest sens. Ca urmare, s-a ajuns la aruncarea unei umbre neplacute asupra unei asociatii care a avut o activitate civica mai mult decat laudabila in contextul Romaniei actuale. Nu e cinstit ca pentru ca UTA joaca in liga 2 sa daramam stadionul si sa dam de pamant cu palmaresul sau, nu?

  8. Florin, înțeleg unde mergi cu silogismul. Răspunsul la întrebarea de la sfârșit cred că se află tocmai în corpul comentariului tău. Elitele „trag” masele în cazul educației, dar în același timp sunt și reprezentative pentru mase în alte situații. Vârful poate „trage” baza, dar în același timp este ceea ce vede lumea (un iceberg ar fi cea mai bună analogie în acest sens). Este posibil să nu fi fost pe atât de explicit, dar cred că punctele-argument n-au adus atingere celorlalte activități (ex: Arad, dragostea mea), deși spre finalul listei amintite am evaluat puțin și ideea generală de „mișcare arădeană” la ora și în contextul actual.

    România este și ea caracterizată per ansamblu în „exterior” prin conducerea ei, deseori prin exemplele negative de conducere, nu prin exemplele de zi cu zi ale românilor care au o viață onestă și cât de cât normală. Din păcate, așa stau lucrurile în prezent și cu Mișcarea. Exemplele negative de conducere o caracterizează, iar celelalte nu se văd câtuși de puțin în „plan extern”. Iar pentru persoane care nu au o interacțiune cu acestea, cum este Gorgan sau VDP, ceea ce au văzut de la academia de lideri, a fost exact ceea ce este mai defectuos în acest ansamblu de oameni și comportamente, dincolo de intențiile declarate.

    Acum întrebările pe care ar trebui să și-o pună membrii acestei organizații sunt: suntem caracterizați de un asemenea comportament? asta este tot ceea ce reprezintă asociația din care facem parte? Și în funcție de ce răspuns își dau, să acționeze în consecință.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *