Cine profita politic de protestele Rosia Montana ?

Miza nu este la bursa de acțiuni din Toronto, nici măcar în afacerile ideologie ale lui George Soros, așa cum se vehiculează mai pretutindeni pe internet sau în mass-media. Profitul politic este mult mai local -sau mai bine zis, mai european- și are combatanți principali campaniile de comunicare politică.

rosia-montana-ponta-mineriiA văzut toată lumea cum Victor Ponta a mers să-i scoată din subteran pe ortacii care protestau la Roșia Montană  blocându-se în mină. Trecem peste faptul că în proiectul RMGC nu vor exista mineri în sensul clasic, care să dea cu târnăcopul în piatră, acțiunea de câștigare de capital politic a fost bifată de echipa premierului. La nivelul protestelor din municipiul Arad și-au făcut apariția politicienii dintre societatea civilă, încercând să obțină puțin din profitul mai sus menționat, în timp ce politicienii din partide fac treaba organizațiilor civice și semnalează nereguli de peste 3 milioane de euro la Primăria Arad.

Un sfat învățat din proprie experiență: activiști, nu vă lăsați folosiți!

Există demersuri foarte bine gândite, cum este cazul manifestărilor anti-bancheri (ING) din Olanda. Și există demersuri activiste care sunt bine politizate, cum este și cazul clipurilor Roșia Montană anti-Antena3. Se pare că există acest tipar în care unii activiști sunt folosiți (cu sau fără voia lor) ca fațadă. Poate Parlamentul este fațada de care Victor Ponta este acuzat că s-ar folosi. Sau cei de la Uniți Salvăm Roșia Montană, pentru opozanții guvernului USL. Ce puteți face este să fiți atenți la ce se întâmplă în jur, contextul național și internațional, să analizați toate punctele de vedere și să vă spuneți părerea de câte ori considerați că este necesar. N-am să pretind că am descoperit ceva nou. Orice politician caută să acumuleze capital politic; este inerent activității sale. O serie de persoane publice și-au dat seama de anumite chestiuni pe care orice activist al unei cauze ar putea să le ia în considerare când va mai protesta.

Cătălin Tolontan trage semnalul de alarmă pentru politicieni. „Pentru actuala clasă politică și pentru afaceriștii transpartinici care o întrețin e greu de spus care variantă e mai amenințătoare: mișcări politice noi sau această revoltă rămasă fără lideri, fără finalitate aparentă, fără structurare, însă acumulînd în continuare energii profunde, nemulțumiri nedormite de zeci de ani și arome amare!” Dinainte ca jurnalistul de sport să fac acest lucru, destui reprezentanți ai politicii autohtone, mai ales cei din tabăra anti-USL, au conștientizat oportunitatea politică care rezidă în aceste manifestări. DE REȚINUT: protestele din 2012 nu au fost motivate de Roșia Montană ci au avut un caracter anti-Băsescu primordial (mai ales reacția lui față de poziția unui specialist din domeniul sănătății). Miza politizării de atunci era cea anti-sistem (vezi „USL și PDL = aceeași mizerie”). Apropo, știați că au existat proteste ale celor din sistemul de sănătate ajungând să amenințe cu greva generală din luna noiembrie în cazul în care nu sunt ascultați? Și a mai existat un marș de 3.000 de sindicaliști din transporturi în aceaași lună cu manifestările pro Roșia Montană? De ce nu coagulează toate aceste forțe ca în iarna lui 2012? Poate pentru că nu au un caracter primordial anti-Ponta.

Dan Sultanescu atenționează protestatarii. „Mișcarea din Piață va fi politizată, dacă nu reușește să se debaraseze de presiunile din prezent. În secunda în care vor trece de la protestul pe teme civice (Rosia, de ex), la protestul politic împotriva unor miniștri sau a unui premier, spiritul civic al pieței va fi înghițit de pragmatismul politic. Mișcarea va fi confiscată de PDL și Traian Băsescu, iar vocile civice care l-au slujit pe Traian Băsescu vor ieși din nou în prim-plan. Indiferent cum le cheamă și ce asociații au ele în prezent.”

Patrick André de Hillerin rezumă fără milă. „Istoria ne demonstrează, la ani buni de la evenimente, că masele sunt scoase din scenă rapid, pentru a face loc primadonelor de vocație. (…) Cât de reformată este societatea asta civilă care cere reforma clasei politice? Nu cumva și acolo sunt aceiași oameni de 22 de ani? (…) Iar oamenii… Oamenii sunt aceiași. De 22 de ani. Văzând unde am ajuns, avem dovada că ei sunt la fel de ineficienți ca politicienii. N-au reușit să schimbe nimic altceva decât nivelul lor de trai. Dar, acum, ar vrea să preia conducerea și să ne călăuzească.”

Adio Parlament?!

Încă din vara anului 2011 menționam că Parlamentul este câmpul de luptă potrivit pentru activiștii Roșia Montană. Să-i convingă pe reprezentanții lor la nivel național care este cea mai bună soluție de abordat. Când în acest început de toamnă, Guvernul înainta în Parlament proiectul de lege care avea să determine ce se va face și ce nu se va face la Roșia Montană, am crezut că lucrurile vor fi mai clarificate. Mișcările din societate mi-au arătat că situația este din contră și mai încețoșată! Oamenii cer demisia câtorva miniștri în frunte cu premierul Ponta. Se cere în primul rând retragerea proiectului din dezbatere, apoi dacă se ajunge la vot, protestatarii cer respingerea lui. Pe când o respingere ar fi trebuit să fie principala cerință… Crin Antonescu nu dorește să decidă fiecare parlamentar pentru sine, iar „societatea civilă” dorește noi partide anti-sistem, după ce cele vechi (PPDD) nu au fost construite de ei. În contextul în care partidul lui Dan Diaconescu are tot mai puțini reprezentanți pe zi ce trece, se întrevede o nișă anti-sistemică ușor de înlocuit. Oare asta a văzut și echipa președintelui PNL, iar de aceea Crin Antonescu adoptă acum o poziție publică anti-sistemică?

Indiferent cum se numesc aceste voci civice (apud. Sultanescu) sau primadone (apud. de Hillerin), e ușor să le găsești în bătălia pentru acumularea de profit politic al subiectului Roșia Montană: Alina-Mungiu Pippiddi vrea o confruntare a anului cu Traian Băsescu, Cozmin Gușă se erijează în purtătorul de cuvânt al oamenilor de afaceri, și așa mai departe. Masele sunt date la o parte mult prea repede (chiar dacă Bucureștiul, Clujul și Timișoara sunt de departe cele mai animate scene ale mitingurilor, cu zeci de mii de protestatari în total pe străzi, celelalte orașe sunt mult mai pustii decât au fost în cazul protestelor din iarna anului 2012, indiferent dacă este duminică și zi liberă). Iar chiar dacă cel care în această perioadă este mai cunoscut pentru neîndemânarea administrării licenței Radio Guerilla decât profețiile sale politice, cred că ar trebui să ciulim urechile, cum se spune în folclor, la o nuanță a acestuia: „miza primordială, deşi poate pare mai greu de perceput, e cea legată de europarlamentare, europarlamentarele din primăvara anului următor vor da un semn foarte important, dacă USL-ul mai este un brand care rezistă -ceea ce eu cred că nu- sau dacă se naşte o altă forţă”. În fond, știe cum merg lucrurile în țară – vezi ianuarie 2004 când Asociația civică “Initiativa 2003”, condusă de Gușă, a semnat un protocol de colaborare cu PD, având ca scop primenirea clasei politice actuale prin promovarea unor politicieni tineri si profesionisti, care pot da substanta, credibilitate si coerenta demersurilor pentru dezvoltarea si integrarea euro-atlantica a Romaniei (sursa: Curierul National). Iar ca și experiență, nici doamna Pippidi nu ar fi străină de europarlamentare, aflându-se azi, din nou, într-un joc de capital politic cu Băsescu, într-un așa-zis prim-plan public în România.

Ce văd momentan sunt reclamele Partidului Verzilor Europeni (EUROPEAN GREENS) bombardându-mă pe canalele social media, în tandem cu RMGC care mă îndeamnă să semnez petiția lor pentru „locuri de muncă”. Așa arată România anului 2013, din păcate. Scena unui mare piețe pentru profit politic, în care activiștii sunt folosiți ca mărunțiș la rest.

european greens - rosia montana - 2 european greens - rmgc - rosia montana - 4  european greens - rosia montana - 3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *