Când am citit afirmațiile președintelui în funcție, Traian Băsescu, privind natalitatea, am rămas perplex. Poate că, demografic (tânăr 24 ani, mediul urban, studii post-universitare) nu mă aflu în electoratul pe care acest politician îl țintește cu discursurile sale, dar nu pot să înțeleg cum astfel de politicieni ajung să formuleze direcții de politică. Dincolo de exprimarea de baltă sau de vapor („Cum Dumnezeu femeia romă poate ține cinci șase copii iar românca nu poate?”), dincolo de discriminarea făcută de cel care ocupă (ceea ce se presupune a fi) cea mai înaltă funcție din statul actual român, faptul că rezolvarea anumitor probleme sensibile (cum este declinul populației României) depinde de înțelegerea simplistă și primitivă a complexității societale, de care mulți politicieni sunt „capabili” (Traian Băsescu este doar unul din exponenții acestora), este foarte îngrijorătoare. Cu puțin noroc însă, mai avem și anumite segmente în politică, care elaborează programe și proiecte relevante pentru tineret, puțin mai complexe decât „ținerea” copiilor.
În cursul nopţii de joi spre vineri, Comisia Europeană a propus ca suma de 6 miliarde de euro alocată pentru angajarea tinerilor în cadrul bugetului multianual al UE pentru 2014-2020 să fie crescută la cifra de 8 miliarde, iar aceasta să fie mobilizată pe o perioadă de doi ani în loc de şapte.
European Youth Guarantee în numele său complet, sau Garantia Europeana pentru Tineri, mai pe românește, presupune o garanție oferită tinerilor pentru un loc de muncă, sau acces la formare sau mai multă educație după cel puțin 4 luni de la terminarea studiilor sau după ce au intrat în șomaj. Acest lucru a intrat în atenția politicienilor europeni după analize amănunțite privind costurile de peste 100 de miliarde de euro pe care statele membre ale Uniunii le cheltuie pentru a acoperi șomajul tinerilor. Astfel, într-o explicație simplă, cu cele 8 miliarde aprobate în această săptămână, anumiți politicieni doresc să introducă pe piața muncii tinerii din anumite țări unde șomajul în rândul tinerilor este mare (România face parte din acest „club select”) concomitent cu economisarea a celor 100 de miliarde de euro de care făceam referire.
Președintele Parlamentului European, socialistul Martin Schultz, a declarat că „Lupta pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor este un test pentru credibilitatea noastră.” Această afirmație vine dintr-un argument logic: “Este inacceptabil ca tinerii să plătească cu oportunitățile din viața lor pentru o criză a cărei vină nu o au.”
Ce se întâmplă în România ?
Declinul demografic este unul problematic pentru România. Chiar dacă nu neapărat din motive și calcule electorale, politicienii ar trebui să se aplece asupra acestui aspect din considerente economice și fiscale: mai puțin cetățeni înseamnă mai puțini contribuabili. Traian Băsescu crede simplu că româncele trebuie să facă mai mulți copii. Atât. O abordare simplistă pentru o problemă complexă. Chiar dacă eventuala rezolvare a declinului ar avea efecte efective (!) și nu doar scriptice, în statistice, abia peste 18-20 de ani. Tinerii nu sunt pe agenda acestui politician, care se pregătește să mobilizeze un întreg efectiv de partid în perioada următoare pentru a lansa o Mișcare și partid nou pe scena politică. Nu știu ce tânăr ar putea să adere la această structură în condițiile prezentate.
La nivel local, reprezentanții Partidului Socialiștilor Europeni (PES) au transmis un mesaj tuturor autorităților naționale de a depune eforturi pentru reducerea șomajului. Nu apar „pe sticlă” cu mesaje senzaționale sau discriminatorii. Au materiale simple pentru o abordare complexă a unei probleme sensibile. Nu înființează un alt partid sau o nouă mișcare (deși au dat o altă nuanță partidului existent), pentru a putea atrage alături de ei persoanele dezamăgite de politicile formulate fix de ei, oameni veniți direct de pe vapor în cancelarii instituționale. În asemenea condiții, nu știu ce tânăr (nu atât de informat) ca mine sau ca alții, va fi atras de formațiuni mai puțin spectaculoase, care nu perplexează.