Tine minte 3 cuvinte: Ghita Falca presedinte

Nu! Candidatura lui Falcă este (cel mult) cea mai mare păcăleală din an. Dintre marile curse pentru care cineva din Arad ar putea ajunge ceva al României, Claudia Iuga are toate șansele să ajungă Vocea României înainte ca Falcă Gheorghe să devină președinte al PDL, darămite președinte al României. Cum bine precizează însă Cosmin Mihuța, aceasta este ocazia cu care în sfârșit Aradul ajunge pe radarul instituțiilor naționale. Mass-media, ANI, Curtea de Conturi ș.a.m.d. Toate pot privi liniștite în „ograda” (nu vila de pe malul Mureșului, ci municipiul pe care îl „gospodărește”) celui care pretinde că vrea să devină președintele românilor de dreapta. Oricum, acestea nu ar trebui să facă prea multe. Sunt destule vorbele lui Falcă care să piardă în cursa cu realitatea.

În primul rând, o cursă internă în partid nu este același lucru cu o cursă în afara lui. Baza votanților este alta și motivele deciziei de vot sunt complet altele. Profitând însă de un joc de cuvinte, Falcă răspândește ideea că este prezidențiabil, bazându-se în același timp și pe minciuna răspândită de acesta în Arad – că dorește „să facă trabă”, dar nu îl lasă cineva; tot timpul altcineva e de vină: fie Guvernul, fie directorii instituțiilor din subordinea Primăriei. În această logică, Falcă este impotent administrativ, dar viril politic, culegând din 2004 voturile celor mai ușor impresionați doar pentru a se lăuda cu ele foștilor consăteni din Brad, județul Hunedoara.

În al doilea, după ce a faultat toate taberele care luptau pentru președenția partidului (Blaga, Udrea, Macovei), nu s-a impus nici ca variantă potrivită pentru PDL la șefia filialei municipale. Singura variantă credibilă pentru care s-a lansat în spațiul public al prezidențialelor este convingerea păcălirea membrilor de partid din județ că el este o variantă care îi va duce pe culmile gloriei cotroceniste. Victimizarea la care se va înjosi ca urmare a atenției naționale este doar un bonus pentru arădeni.

Oricum, una dintre cele mai dificile provocări în cariera unui politician este aceea de a declara ceva fără ca realitatea să demonstreze contrariul. Este cunoscut faptul că ziariștii pot manipula un interviu pentru ca subiectul să coincidă cu direcția lor editorială; unii chiar inventează situații pentru a bifa acest obiectiv. Dar mai cunoscute cetățenilor de rând sunt minciunile politicienilor. Asemeni „lansării oficiale” a candidaturii pentru capitală culturală europeană, lansarea în cursa prezidențială a lui Gheorghe Falcă este o mare păcăleală.

„Am decis să particip la competiția internă pentru că sunt un om cu profunde convingeri de dreapta…”

Profundele convingeri de dreapta pot fi ușor verificate, atât în 2011 când a eliminat complet subvenționarea gigacaloriei la căldură pentru a face rost de bani pentru …, cât și în 2012 când -presat de alegerile parlamentare- a reintrodus această subvenție, la un cuantum mai mic, dar cu aceeași profundă convingere de dreapta (?!)

„…și sunt interesat să propunem proiecte care să producă dezbatere în jurul marilor teme de actualitate: proiectul unificării forțelor de dreapta care va produce de fapt candidatul la prezidențiale, poziționarea și clarificarea doctrinară a Dreptei românești și un nou proiect pentru România, în perspectiva anului 2020.”

Cum rămâne cu micile teme de actualitate, ca și: protestele din sistemul de sănătate, TVA-ul tot la 24%, șomajul în creștere în rândul tinerilor . Falcă spune clar de ce consideră unificarea dreptei o temă de actualitate: aceasta va produce candidatul la prezidențiale (care se va confrunta cu propunerea USL, Crin Antonescu). Iar pentru primarul actual al municipiului Arad, contează mai mult bătăliile politice, decât probleme economice sau sociale ale cetățenilor.

„Cred că acum e important ca oamenii de la baza partidului să cunoască sensul și țintele marelui proiect de unificare a dreptei, pentru că acesta vizează viitorul (…)”

Deci, ați reținut ce e important? Nu contează scăderea câștigurilor arădenilor sub media națională, ci sensul și țintele marelui proiect de unificare a dreptei. Care sunt de însemnătate, nu pentru cetățeni, ci pentru oamenii de la baza partidului, deoarece pentru membrii de partid se face de fapt „unificarea” – ca șansele de a ocupa doctrinar o anumită parte a demult putrezitului eșicher politic românesc să tindă spre 90%. La fel ca în basmul Arad – capitală culturală europeană, lansarea lui Falca la prezidentiale este un test oftalmologic pentru naivii din Arad și motiv pentru promovarea politică a unui singur individ.

*Apropo, un moment de reflecție pentru cei pasionați de dreapta ideologică – De ce trebuie unificate aceste forțe? Cum de au ajuns să fie dezbinate? Și ce a împiedicat unificarea până acum? Nu a fost cumva PDL, acest partid de dreapta (din 2005 încoace), la guvernare într-o formă sau alta din 2005 până în 2012?*