Cultura democratica este prezentă în Arad precum industria română în „O scrisoare pierdută” – admirabilă, sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Pacaleala cu capitala a durat aproape 3 ani, timp în care cultura democratică nu s-a dezvoltat, ci poate chiar a involuat. Candidatura municipiului Arad în competiția pentru Capitală Culturală Europeană 2021 este un bun studiu de caz în acest sens. Nereușita a fost comentată în diverse feluri. Dar „eșecul anunțat”, „problemele de conținut” și „șahul cultural” cu care diverse persoane publice locale au ales să descrie necalificarea printre orașele finaliste la titlul mai sus menționat, ocolesc o perspectivă importantă, cea democratică. Nu mă refer aici la elementul de participare a comunității la dosarul de candidatură, deși acest lucru a cântărit destul de mult printre criteriile juriului. Vreau să subliniez un aspect ce ține mai mult de dinamica democratică.
Poate părea ciudat, dar orice proiect ce implică angajamente pe un termen mai lung decât un mandat local, are nevoie de aportul marii majorități a comunității sau a cât mai multor forțe politice.
Emisiunea lui Andi Moisescu este fără îndoială una apreciată în România și insipră diferiți oameni de mulți ani de zile. Este urmărită nu doar pentru divertisment ci și pentru potențialul de educare, egalată la nivel de popularitate la noi în țară poate doar de cea a lui Moise Guran. Doar că ambii oameni de televiziune devin nefrecventabili când au de mestecat în fața telespectatorilor niște „teme” politice, deși mai corect zis ar fi niște „teme” partinice. În această duminică, după ce președintele în funcție, Traian Băsescu, a vizitat platoruile televiziunii generaliste PRO TV de 2 ori în ultimele 7 zile, Apropo TV a abordat subiectul originalității printr-o abordare de tip cine a copiat pe cine în România. 
