Doar timpul..

Automatismele? Nu, ciocolata e de vină. Pentru că o consumai prea des și mă molipseai și pe mine. Poate îmi lipsește tăcerea ta. Nopțile dormite de la 4 a.m. încolo. Visele urâte după masa și lipsa apelurilor telefonice. Și da, râsul, să nu uit de râs de mâncați popcorn! Înghețată! Superb!

Acea o zi de calm, liniște, timeless.

Sunt neconcentrat, nemotivat; e normal să fiu debusolat acum. Vorba unui prieten, “Nu ești supra-om, ce naiba! E normal!”

Nu automatismele, tocmai unicitatea mă frământă..și o doresc cu ardoare. Culmea, din nou.

2 Replies to “Doar timpul..”

  1. Imi vin in minte:
    Paradox 1. Acela in care iti doresti “din nou” acel unic, cand unic inseamna tocmai ca se intampla o singura data. Si din nou-ul nu mai este unicul.

    Paradox 2. Acesta ar fi mai mult un fenomen, decat paradox. Perfecta balansare a impartirii feliei spatiu-timp astfel incat distanta sa nu reprezinte un factor de dezamplificare iar timpul sa aplice o forta egala ca valoare dar in sens opus distantei.

    So..doar timpul e “de vina” 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *