Automatismele? Nu, ciocolata e de vină. Pentru că o consumai prea des și mă molipseai și pe mine. Poate îmi lipsește tăcerea ta. Nopțile dormite de la 4 a.m. încolo. Visele urâte după masa și lipsa apelurilor telefonice. Și da, râsul, să nu uit de râs de mâncați popcorn! Înghețată! Superb!
Acea o zi de calm, liniște, timeless.
Sunt neconcentrat, nemotivat; e normal să fiu debusolat acum. Vorba unui prieten, “Nu ești supra-om, ce naiba! E normal!”
Nu automatismele, tocmai unicitatea mă frământă..și o doresc cu ardoare. Culmea, din nou.