Doar timpul..

Automatismele? Nu, ciocolata e de vină. Pentru că o consumai prea des și mă molipseai și pe mine. Poate îmi lipsește tăcerea ta. Nopțile dormite de la 4 a.m. încolo. Visele urâte după masa și lipsa apelurilor telefonice. Și da, râsul, să nu uit de râs de mâncați popcorn! Înghețată! Superb! Acea o zi de calm, liniște, timeless. Sunt neconcentrat, nemotivat; e normal să fiu debusolat acum. Vorba unui prieten, “Nu ești...

Nimeni nu ramane

Nu există cuvinte mai pline de sens decât acestea: nimeni nu rămâne. La întrevederea cu finitudinea, nu poţi să nu te întrebi, totuşi ce rămâne? Fizic, nimic. Un cufăr de haine. O cutie de bijuterii. Poze. Totul rămâne în tine. Prin tine. Cel ce mai citeşte şi mai vorbeşte. Tăcerea nu e valabilă în zilele ce le creionează mintea ta, “când îţi aduci aminte”. Şi a-i fi vrut să îţi fi adus aminte mai des. Doar că...

Amprentă

Privind în urmă la toate verile pe care le-am trăit, la toate deşerturile trecute, nu pot să nu observ că nisipul mi-a şters urmele pe care le-am lăsat în el. De fapt, nici nu am apăsat îndeajuns de tare ca să las o urmă. Ce spune asta despre mine? În momentul acesta, nu spune nimic. Mai bine, spune că nu am făcut nimic. Şi nu dintr-un impuls egoist sau egotist încerc să las o amprentă. Căci nisipul tot îmi va şterge urmele pe care...