Ziua InterNationala a Democratiei

Mai presus de începerea anului școlar în România, astăzi este Ziua Internațională a Democrației. Un cuvânt atât de des folosit, dar prea puțin înțeles, începând de la orele de educație civică, cheltuielile în scara de bloc și până la procedura votului. E destul de complicat și în același timp foarte ușor de aplicat – aplicarea voinței celui reprezentat.

Astăzi, la multă vreme după ce se presupune că România a intrat în „lumea democratică”, încă medităm asupra libertății și tiraniei, cu exemple din politica si socialul cotidian. Pe fondul unor politicieni votați de oameni cu principii liberale, de dreapta, care declară proprietatea un obicei comunist, putem să reținem drept cadou pentru democrație și -de ce nu- celor care cred spun că trăiesc într-una, chiar de ziua ei, un lucru: „Trăim ca să ne împlinim visele, distrusule!”

Până când această urare va fi un lucru de la sine înțeles -în școli, la bloc, sau la vot- să încercăm să răspundem (fiecare pentru sine) la următoarea întrebare: când se celebrează Ziua Națională a Democrației în România?

Obiectivitate

      ObiectivDacă am privi (printr-un) obiectiv, în România e chiar fain. Se trăiește bine; cu mijloace de subzistență, o conștiință împăcată, și nicio grijă a zilei de mâine. Și sunt multe astfel de cazuri. Chiar dacă unii îi cataloghează ca elite, afaceriști, aristocrați, snobi, ignoranți, înguști, bișnițari, șmecheri, corupti, găinari, mercenari, pupincuriști, pedelei, băsiști,  acești oameni au construit o Românie prosperă, unde zilele sunt însorite, iar dispoziția oamenilor este pozitivă. Iar din acest punct de vedere, nu trebuie să credem că nu văd “realitatea”. Aceasta e relativă, iar ei o văd pe cea din jurul lor.  România ”aceea” este chiar ok. Acolo poți fi rege în cazul în care în altă țară ai fi doar un asistat social.

      Un “amărât” e la fel de exotic în România lor ca un “bogătan” pentru cercurile în care mă învârt. Mulți nu ne regăsim printre cercurile “lor”, iar asta dă naștere subiectivității tiranice. Pentru mine, finanțele sunt o problemă a zilei de mâine. Viitorul este plin de alternanțe și instabilități. Aici plouă mocnit și e înghețat totul. Oamenii umblă cu privirea în pământ, cocoșați de griji și facturi. Rezervele de orice fel nu există. Iar aceasta e realitatea mea, dar nu a României.

      Țara o duce bine și nu o duce bine. România e un șantier de dezvoltare și e un șantier de dărăpănături. Dacă cerem obiectivitate, atunci să servim obiectivitate.

      ”Problema” stă în cifre, în numere. Cine are cele mai multe numere.. same old same old. Formula e totuși ”La mulți ani!” nu ”La buni ani!”.  A fost un an bun dacă privim pozitiv lucrurile. A fost un an rău dacă privim negativ lucrurile. Subiectiv 2010, hmm.

      Obiectiv 2011, te aștept cu nonșalantă nerăbdare(!). Și cu niciun obiectiv.

***video: România obiectivă de 21 decembrie , Arad ***

***photo: yashica objective by skillteo-d33kqxd ***

Frica Reactivă

       Dacă încă nu vezi că guvernul, președintele și apropiații săi au fost și au rămas (româno-)comuniști cu carnete de partid în regulă… prin mentalitate, prin comportament, prin discurs… atunci degeaba încerci politicul cu rațiunea, căci ești ilogic.

      M-am săturat de toate hoțiile cu acte în regulă. De toți acei oameni care se consideră cunoscători ai lumii politice și ai motivațiilor votării, când repetă exact mesajul pe care îl transmit cei care vor să-i păcălească. Nu mai suport să văd indiferență de tot peste tot. Slugărnicie ca model al progresului societal.Abuzuri acceptate cu capul plecat (oamenii ghiocei). Apatie ca regulă.

      M-am întrebat: Când va renunța dictatura cu față chiorită?..Și am găsit răspunsul: Frica. Guvernează atât românii dar și pe cei care guvernează. Căci, în clasicul stil al talmudului, ochii scoși de băsescu vor fi doriți scoși lui băsescu, odată ce nu va mai deține funcția de președinte al cc-ului. Și nu numai lui băsescu ci întregii clici de ”portocalii”. Iar în secunda în care frâiele nu vor mai fi în mâinile cârmacilor băsiști, caii vor galopa pe toate oasele (financiare, judiciare, penale) lor, ”îndreptățiți” de opinia publică care va fi însetată ca după secetă de justițiarism.

            În fapt, ei doar reacționează. Ei – cetățenii. Ei – reprezentanții. Ei – media. Dacă nu era un PSD mafiotist, Alianța D.A. se lupta cu mori de vânt. Dacă nu era confuzia și slăbiciunea coaliției creștin-democrate, nu era o social-democrație așa de dezirabilă. Dacă nu era o bătaie pe loc post-pseudo-comunistă, nu era o soluție de dreapta salvatoare. Dacă nu era un Ceaușescu ignorant și dictatorial, nu era un Iliescu și Petre Roman salvator. Reacționismul în România a devenit caracteristică națională. Și până când va rămâne așa… până când?

 

 Un vers modern spune așa: cand vor fi înconjurați de bolovani,
atunci vor realiza că nu pot mânca bani.

 

Photo: The_Ying_and_The_Yang_by_berf