Voi ce făceați pe 22 iunie ?

 

Sunt sigur că cei implicați într-un fel în comunicare, media, social, civic sau politic, v-aţi confruntat cu o întreagă suită de mesaje, unele absurde altele caracteristice transmițătorului lor, venite din ziua precedentă. Probabil îl apărați pe Regele Mihai de insultele lui Tiran Băsescu. Sau îi dădeați dreptate Președintelui României pentru opinia sa personală privind așa-zisa trădare slugarnică la ruşi.

 

Oricum ar fi fost, pe 22 iunie, România informaţională era sub bombardament. Sub comanda Băsescului însuşi . În 21 iunie a apărut într-o conferință de presă, la microfonul Radio România Actualități, plus la înserata emisiune TV a lui Robert Turcescu și Ion Cristoiu. Într-o singură zi a aruncat cu mesaje în românii cu urechi și/sau ochi, mai ceva ca huiduielile într-un meci de fotbal pe Ghencea. Aducând aminte de instrucţiunile profului David privind manipularea în media, Preşedintele României (a inundatat) a pus pe masa discuţiilor, informaţii mincinoase şi irelevante pentru români, pentru…pentru ce?

* Nu m-am împăcat cu Patriciu, și nici nu am mai vorbit cu el

* Oprescu nu e un candidat credibil

* Ideea de premier tehnocrat, momentul când era posibil a fost depășit

* Geoană a spus că am trădat țara, eu nu am mers la Moscova să iau binecuvântarea

* Dan Diaconescu este, ca politician, o caricatură

* Sincer, nu e firesc sprijinul categoric al ambasadei SUA pentru Constituție

* Abdicarea Regelui Mihai a fost un act de trădare. Doar pentru că a fost slugă la ruși îl iertăm?

* Maximul propus UDMR este 8 + 2, Harghita și Covasna rămân așa cum sunt

* Trebuie să vedem dacă mai pot rămâne în Guvern miniștrii care nu s-au ocupat de investiții

* Las Parlamentului libertatea de a face reformulări în proiectul privind Constituția

* NU voi schimba textul proiectului de revizuire a Constituției

* Mulțumesc Curții Constituționale pentru nivelul înalt de înțelegere a propunerilor pe care le-am făcut

A mai pledat pentru confiscarea ”averii extinse”, a prezentat dorința personală de a convinge opoziția să-i aprobe Constituția în Parlament în schimbul a unor compromisuri, a lovit în Consiliul Suprem al Magistraturii…ce mai, o adevărată mitralieră de subiecte pedeliste, irelevante, inventate şi chiar în  contradictoriu.


Desigur, poate ați uitat în tot acest ocean de irelevanțe, o întâlnire a bătrânului Băsesc cu liderii USL ce avusese loc în ziua de marţi, 21 iunie. Acea scurtă întâlnire de jumate de oră, în care odată bătăiosul Tiran, era vizibil întrecut de argumentele Antonescu şi Ponta. Chiar şi poziţia pe scaun a defunctului-călău a corupţiei, arăta semne de mahmureală sau oboseală intelectuală. Poziţia de neclintire în faţa cererilor lui Tiran era o surpriză chiar şi pentru bătrânul şarpe-de-mare.

 

Asta să fie cauza manipulării  băsesciene?

(De menţionat că preluările instinctive ale sorbiturii prezidenţiale din partea tuturor canalelor de media este un semn de adolescenţă a comunicării. Faptul că îi fac jocul după orice bolborisătură e oarecum dezamăgitor.)

 

Bun. Poate, personal, pentru ego-ul marinăresc al actualului preşedinte, ascunderea eşecului cu liderii USL e un motiv destul de bun pentru tunul de manipulare. Dar pentru pragmatismul comunicatorilor din PDL, motivul era probabil altul:

Promulgarea Legii privind alegerea primarilor într-un singur tur

Modificarea Legii nr.129/2011 doar cu articolul privind un singur tur la desemnarea Primarului, favorizează clar actualele poziţii.

Opţiunea mea de a nu merge la vot este practic anulată. Sunt obligat de Băsescu şi PDL, dacă vreau să nu am dictatori cu faţă democratică, să merg să votez. Schimbarea are loc mult mai greu, atingând improbabilul.

 

Camera Deputaţilor a decis recalcularea pensiilor militare

Pentru că, nu-i aşa, pensia e un ajutor de la Stat, iar milităria e un job de la 9 la 17 ? Nemernicilor.

 

Camera Deputaţilor a decis FRAUDULOS recalcularea pensiilor militare

Dacă fraudă nu e, PDL nu e.

 

Senatul micşorează pedeapsa pentru darea de mită în campaniile electorale

Acum dacă prinde Poliţia pe cineva cu mită, primeşte de la 3 luni la 1 an de închisoare. Ceea ce pentru unii oameni disperaţi e un risc pe care şi-l asumă. În plus, de acum, în timpul campaniei electorale nu mai este interzisă folosirea oricărui material electoral cu excepţia bannerelor, a afişelor electorale şi a documentelor tipărite pentru candidaţi. Deci mingi de fotbal, pixuri, pungi, şepci, pregătiţi-vă să invadaţi mâinile goale ale românilor.

 

Atenţie vă rog! Se manipulează.

** menţiune: am pus doar 2 link-uri din aberaţiile lui T.Băsescu; pentru cei care au nervi, toate se pot găsi pe mediafax, copiind aberația ca titlu al articolului **

Comic-Con 2011: San Diego

A început Comic-Con, ediția 2011 !

Dacă se întâmplă să fi prin preajma orașului San Diego, oprește și la Conferința fanilor super-înrăiți de Comics-uri. Dacă nu te afli în S.U.A., nu-i nimic. You can see all your missing pe site-ul oficial…

 

 

Ateliere de creație, concursuri de jocuri, decernări de premii, festival de film … ce mai, o adevărată Conferință Internațională! Maybe next year … ”You must have a 2011 badge to participate in pre-registration. Online registration for the public will open in the fall. ” Damnit! Dar stai, am găsit o portiță mai pe placul meu:

Până atunci însă, dacă te ascunzi de ploaie sau soare prin România, aruncă un ochi la ce se întâmplă pe scena comics-urilor de la noi. WWMP prezintă sau HARDCOMICS. Enjoy!

YouTube Makeover

You Tube și-a mai aplicat un mic machiaj. Puțin fond de ten, că se poartă elegant-black în new technology. Modificarea constă în design-ul (culoarea + efectele) benzii de player.

În rest, nu s-a schimbat mai nimic: playlist-urile sunt la fel de inapte de nu văd ultimele clipuri adăugate (asta dacă vede vreun clip din listă) și trebuie să tranzitezi între clipuri cu butonul de next și previous. Mai ceva ca la winamp.

Hmm, apropo, parcă ”machiajul” nou al You Tube-ului aduce aminte un pic cu design-ul Winamp-ului, nu?

UPDATE: Internet Explorer face buba playlist-urilor. Mozilla nu prezintă acest dezavantaj.

Fericirea de a fi sub stapanire

Am auzit o cunoştiinţă zicând astăzi că a câştigat 50 de RON. Întrebarea logică ce urmează este: Cum? Răspuns: Nu am fost amendată pe RATB, yeey!

Hmm, poate peste ani şi ani o să ne bucurăm că am trecut peste o zi fără să luăm bătaie de la jandarmi, sau că am reuşit să trecem cu bucurie luna fără să fim sancţionaţi de cine ştie ce Inspector al cine ştie ce Gărzi Inchizitoare, cu reglementări inventate pe loc…

E SF. Dar e şi tragic într-un sens; sensul tragediei grecești, dacă o să ajungem acolo. Parcă organele există pentru interesul cetăţeanului, nu cetăţeanul pentru interesul organelor coercitive. De aceea le şi spune organe, că ajută la funcţionarea trupului (societăţii), nu invers.

Elevi, ultima frontieră

Anul trecut avertizam, în ”nebunia” mea activistă, că gheata guvernanților va călca și pe elevi. De ce? Pentru că rămâneau printre singurele categorii sociale care nu aveau asociate un invectiv, care rămâneau fără o ură de exploatat în discursurile agresivității promovate de portocala politică în ultimii 10 ani. Iată că am ajuns din păcate, odată cu acest BAC, la îndeplinirea profeției.

 

La examenul de bacalaureat şi-au făcut treaba cadrele didactice, şi-au făcut treaba corectorii, şi-a făcut treaba Ministerul Educaţiei” zice Ministrul Educației. Logica Funeriului e că elevii sunt proști, iar pe lângă asta, fraudează enorm, mituiesc și înșeală. Așa că trebuie să îi filmăm, să îi pedepsim și să băgăm frica în ei. Căci dacă forță brută nu e, nimic nu e. Modelul pedeapsă-răsplată e folosit de antrenorii de câini. O folosea și Inchiziția. Cred că istoria a demonstrat că la oameni această tehnică nu dă roade.

 

Și în special la oamenii secolului 21 ! Cei care au îndurat dictaturi și tiranii și s-au revoltat, arătând semenilor din lumea-ntreagă că oricât încerci să impui ceva prin forță brută și agresiune, oamenii nu se lasă antrenați ca niște mamifere. Mai degrabă aleg moartea decât supunerea. Și dacă nu reușesc să subjuge populația României sub jugul fricii fizice, reușesc să o facă prin învrăjbirea cetățenilor între ei.  Singura realizare a Ministerului, treaba aceea făcută cu brio de Funeriu și restul de soldați portocalii este: reducerea la ZERO a încrederii între semeni.

 

Cred că am evoluat. Vreau să cred că frontierele viitorului nu stau în suspiciunea reciprocă generalizată. O lume SF imaginată și temută atât de Huxley cât și de Orwell. Asta NU. Suntem capabili de lucruri mai pozitive. Asta include și motivarea unora de a da și a primi mai mult de la semenii care, până la urmă, formează societatea în ansamblu. A chain is as strong as its weakest link. (Un lanț este atât de puternic precum cea mai slabă zăbrea.) Putem aplica asta și inteligenței, puterii și profesionalismului. Cred că trebuie să evoluăm.

Zâmbiţi !

Oricât de hulit ar fi Statul şi establishment-ul în aceste timpuri, iată că s-a reuşit ceva incredibil. Cu toate că încă se operează cu PIB şi produse materiale, în loc de FNB (Fericirea produsă de un stat), unele oraşe din România reuşesc să aducă zâmbetul pe faţa cetăţenilor săi.

 

Da, da! Se întâmplă chiar în România. Atât în Arad, cât şi în Pecica, cetăţenii se văd nevoiţi să zâmbească zilnic când ies din casă. Păi cum de ce? Pentru că sunt filmaţi. Iar toată lumea ştie că atunci când eşti fotografiat sau filmat, trebuie să zâmbeşti frumos la cameră. Să “îţi prindă partea bună”.

Încă din 2009 Pecica avea în plan să supravegheze aproape tot centrul, deicizie motivată de poziţia oraşului în apropierea frontierei. Aradul nu face excepţie. Traficul este necesar să fie monitorizat, nu-i aşa, tot din motive de siguranţă. De la sfârşitul anului trecut, aproape toate semafoarele noi sunt prevăzute cu camere de supravegheat.

 

La fel şi zona kilometrului 0. Pentru siguranţa cetăţenilor desigur. Sau? Ce-i dacă s-au furat nişte bunuri de la cineva? Camera de siguranţă a filmat totul. Doar că nu a pedepsit pe făptaşii capturaţi video. Explicaţia e simplă. Când o face Statul, nu este ilegal. O spunea Nixon în 1977, e aplicată de unii şi în 2011.

 

Aşadar, zâmbiţi în continuare. Pentru că, pe lângă ce se vede pe faţa voastră şi în faţa camerelor de filmat, se simte şi când vorbiţi. “Bună starea” de pe faţă, propagandată prin sondajele şi indicatorii guvernamentali, trebuie să fie prezentă şi în conversaţii. Da, desigur, tot pentru siguranţa noastră, a tuturor, trebuie să ne fie ascultate convorbirile telefonice şi corespondenţa electronică de anul acesta cu acte în regulă.

 

Deh, dacă vrem să fim în siguranţă, şi deci să putem zâmbi liniştiţi.

Tricoul Revoltei

Multe persoane mă întreabă, cu stupefacţie de multe ori, de ce port un tricou cu CCCP. Având în vedere ideile pro-democraţie şi dorinţa exacerbată pentru impunerea libertăţii la mai toate nivelele, promovarea regimului comunist m-ar face un membru plin în conducerea Clubului Ipocriţilor Români. Dar nu e vorba de ipocrizie, “trădare” sau teribilism aici. Nu e vorba nici de regimul comunist în sine.

În asemenea manieră în care “rebelii” români dinainte de 1989 şi la începutul anilor 90 purtau cu mândrie semnul libertăţii americane (vulturul şi iniţialele Statelor Unite ale Americii), consider oportună sigla CCCP ca semnal de alarmă asupra lipsei de libertate, în adevăratul sens al cuvântului şi al simbolului de pe tricourile din anii 90. Cineva ar putea spune că încă nu a trecut o perioadă îndestul de lungă ca rămăşiţele fantasm-ideologice ale soviet-comuniştilor să se disipeze complet din mentalul colectiv. Şi asta explică aceste zvâcniri comportamentale. Iar tineretul care nu a trăit la plină intensitate opresivă CCCP-ul, promovează un soi de promisiune deşartă a “unui sistem dovedit ineficient”. Nu aş fi de acord în totalitate cu acel cineva.

Poate că, în felul în care a fost aplicat, a fost un sistem ineficient. Dar nu cred că am ajuns, atunci în 1992 odată cu desfiinţarea Uniunii la destrămarea opresiunii şi instalarea libertăţilor. DA, sigur, sunt tot mai multe libertăţi ! Şi mulţumesc din suflet celor care au crezut şi au luptat pentru asta cu toate forţele şi tot sângele lor. Dar să crezi că asta a rezolvat tot, iar cei care spun că duc războaie în numele libertăţii chiar doresc libertatea, şi responsabilitatea ta este să plăteşti taxele pentru ca lucrurile astea să aibă loc…e trist.

În primul rând că Libertatea este o stare mentală. Nu pot să o importe americanii, ruşii, Bruxelles-ul sau Islamabad-ul. Nu putem împrumuta câteva miliarde de libertăţi de la Fondul Monetar Internaţional şi nici atrage fonduri europene nerambursabile pentru libertate. Pentru că aceasta nu se cumpără, aşa cum nu se poate pierde la masa negocierilor. Am schimbat sistemele (opresive) între ele. Şi când simt că îmi sunt încălcate libertăţile, voi găsi o metodă cât mai directă şi mai simplă de a semnala asta.

Un tricou cu sigla CCCP e semnal pentru cei care au uitat de ce oamenii au vrut să termine şi să desfiinţeze regimurile comuniste. Acum, să vezi că motivul libertăţii şi democraţiei e folosit doar când e util pe plan geopolitic celor care erau invocaţi cu speranţă pe trupurile flămânde ale românilor şi est-europenilor…e revoltător. Şi de aceea, tricoul cu vechiul rival al SUA şi al “lumii libere” este un strigăt de revoltă: dragi porci din Ferma lui Orwell, varianta 2.011,

NU aţi reuşit să onoraţi promisiunea !

Vara Democrației Reale

Când Democrația adolescentă a României e îmbătată cu licoarea abuzurilor, și poliția nu te protejează, ce faci? Te miști! Deoarece ”când cei de jos se mișcă, cei de sus cad.”

NO COMMENT, just VIDEO.

 

IRAF e si intelectual

Oficial, Ziua 2 la IRAF s-a încheiat cu DJ No Sikiriki începând să mixeze febril pe balkan beats. Dar am să-i refuz invitaţia DJ-ului elveţian ca să vă spun ce evenimente au mai avut loc astăzi.

Pentru început, trebuie să vă spun că IRAF-ul are şi o bogată componentă intelectuală. După-masa a început cu lansarea cărţii “Spectrum: Cercetări sociale despre romi” şi a continuat cu masa rotundă “Sensul spaţiului – conţinut social”. Eu unul am fost foarte captivat de discuţia la care, printre alţii, s-au înscris Norbert Petrovici, Maria Celac, Cristina Rat. Deşi am filmat o mică parte din cuvintele ale invitaţiilor IRAF, nu am putut deloc să redau vizual nivelul revelatoriu al problemelor sociale în contextul român urban, abordate în L’Atelier. Aşa că am să încerc succint în scris. Dar consideraţi-vă avertizaţi: nu poţi să redai la valoarea lui reală, un event aşa de fain.

Prezenţa sărăciei în spaţiul urban, oraşul “formal” şi oraşul informal, ineficienţa fondurilor şi programelor europene, a căror standarde NU ţin legătura cu realitatea de la faţa locului. Nevoia unui corp de inovaţie în materie de infrastructură, cu totul altul decât cel care întreţine oraşul “formal”. Norbert Petrovici a atins subiectul zilei şi printr-o prismă economistă. Caracteristică a oraşelor “studenţeşti” este că Noii locuitori (studenţii,imigranţii,internaţionalii) generează veniturile, iar cei vechi reprezintă un risc (asistenţă socială,pensii). Ceea ce duce la condiţionarea cetăţeniei în cele mai rudimentare moduri.

A fost atins şi subiectul parteneriatului public privat (PPP). Cu toate că Alexandra Martin, coordonator de proiect la Fundaţia Dinu Patriciu, şi spectator al mesei rotunde, le-a sugerat acest instrument pentru combaterea sărăciei, Norbert Petrovici a venit cu cazuri din Cluj-Napoca în care aceste parteneriate nu au făcut decât să privatizeze spaţiile publice (ex: cazul Parcului Feroviarilor). Fără să rezolve problema iniţială. În aceeaşi manieră, numărul Universităţilor publice este 0, ele fiind de fapt subvenţionate de stat. Dar, poate cel mai important lucru subliniat, a fost necesitatea dezasamblării imaginarului în care populaţia este la bază, societatea civilă în mijloc, iar Statul deasupra lor. Construct în afara căruia nu se poate opera, conform cu mentalitatea de astăzi.

Folosirea politică a “dependenţei de fonduri/dependenţei de Stat” pentru a criminaliza pe cei care ar folosi aceste servicii. Dorinţa existenţei unor comunităţi politice în care publicul accesează cu succes serviciile destinate lor.

Spaţiul virtual nu permite redarea nici a un sfert din cele discutate. Trebuia să fii aici ca să absorbi toate ideile care au fost jonglate. Poţi fi într-un fel: WWMP NEWS.