Cu toate că nu am urmărit așa intens ca procesul electoral intern, faptul de a fi petrecut o perioadă de timp în Marea Britanie își spune cuvântul în materie de Orient Mijlociu; tema Israel-Palestina este dezbătută în fiecare jurnal de știri, în fiecare zi. Iată că, pe lângă faptul că astăzi România își serbează pre-ziua Zilei Naționale, o știre s-a evidențiat în peisajul mediatic autohton: Palestina a obținut statutul de observator la ONU.
După ce teritoriul pe care astăzi se dispută unul dintre cele mai lungi (și inegale) conflicte a fost în administrația Britanică după Primul Război Mondial, iar soluția adoptată a fost recomandată de ONU în anii 1947/48, mi se pare corect ca un pas spre rezolvarea situației să vină și din partea acestor actori geopolitici.
Un număr de 9 țări printre care SUA și Israel s-au opus, dar de reținut că Marea Britanie a reușit performanța unei abțineri. Când România (aceasta s-a abținut și ea apropo) se pregătește de niște alegeri care schimbă doar actorii, nu și piesa, în lume au loc schimbări reale, de substanță, cu impact pentru generațiile ce urmează. Cam ca în 1 decembrie 1918.
P.S. Se pare că Neamțu -unul dintre candidații PDLARD în Arad- a ”rezistat” în fața unei campanii de 30 de zile, doar 2(!) pe canalul său de youtube; cu asemenea tip de politician, Palestina sau Israelul erau de mult deșert, iar România era probabil împărțită între Rusia, Bulgaria și Ungaria – cu tot cu recomandare ONU.