Menționam săptămânile trecute că ”Se poate și altfel”. De atunci, foarte multă lume a încercat să mă convingă că toți suntem o apă și un pământ. Că dacă masele nu se urnesc într-o direcție, mă lupt cu morile de vânt, iar idealismul meu se poate transforma repede într-un miraj nociv, pentru mine în primul rând, iar mai apoi pentru cei care mă susțin, cum ar fi familia și prietenii.
N-am înțeles de ce ”nu are sens să te opui, că nu schimbi nimic”. Mă gândesc că există o percepție mentală destul de generalizată la noi cum că totul este în afara propriilor noastre decizii; poate provenită din nivelul mare de religiozitate al arădenilor. Dar nu cred că acest lucru ar trebui să (mă) împiedice în a face ceva izvorât din convingeri și proiecții proprii asupra viitorului.
Am distribuit pe mediile sociale afirmația din imagine. Mă regăsesc în ea și urmând-o, am decis să mă implic complet în campania electorală locală din iunie. Ce înseamnă acest lucru?
Forța civică
Am fost printre primii care s-au alăturat echipei lui Claudiu Cristea. De-a lungul timpului, am înțeles că nu o să avem parte de o schimbare reală dacă nu arătăm (fiecare reprezentant al societății) că ne dorim, prin propriul exemplu, acest lucru. Am decis că viziunea omului asupra orașului merită 4,6 sau chiar 12 ore din ziua mea. Fie pe partea de organizare a biroului de presă sau cea efectivă a candidaților la Consiliul Local.
Claudiu Cristea
Pe Claudiu l-am întâlnit după ce am revenit în Arad de la studii din Cluj-Napoca. Eram surprins de nivelul ridicat de sufocare democratică, în special de interzicerea adunărilor publice pe platoul din fața Primăriei. Am abordat prieteni din liceu care s-au îndreptat înspre PSD -în Arad PSD-ul neavând vreodată un câștig electoral de sine-stătător-. Așa că am pus sincer întrebarea cine este ”opoziția” în Arad? Mi s-a indicat Claudiu Cristea, ”el e cel ce se mai împotrivește” în Consiliul Local regimului.
L-am cunoscut într-o dezbatere publică privind taxele și impozitele. Îmi amintesc că venisem cu o idee de protest în cadrul dezbaterii, simbolică și poate prea seacă (pentru realitățile Aradului). M-a temperat spunând-mi că nu o să sensibilizez pe nimeni în acest mod. A avut dreptate. Prietenii de la PSD au avut observațiile lor legate de locurile de muncă. Ceilalți participanți la dezbatere cu păsurile lor. Claudiu a avut o serie de propuneri concrete privind impozitarea. Mă așteptam sincer la ceva mai bombastic și inspirațional; obișnuit poate cu strigătele din opoziție ale lui Falcă când acesta nu era călare pe funcția din Primărie.
Dar Cristea era fix contrariul. Vocal atunci când trebuia subliniat un principiu, cum ar fi cel al impozitării post-investiție; dar niciodată dramatic, strigător sau populist. Nu chiar ceea ce îmi închipuiam a fi ”opoziție”.
Asta se întâmpla în toamna lui 2010. De atunci, treptat, am lucrat tot mai mult cu el în Mișcarea Arădeană. Am înțeles de ce vroia să facă alt fel de opoziție, bazată pe cifre, pe proiecte, pe lucruri concrete (izvorâtă poate din cariera profesională, lucrând în IT și mai ales în programare, atenția la detalii îi este prea dezvoltată):
Pentru că simțim cu toții că avem nevoie de alt+fel de administrație pentru un viitor mai optimist. Ceva care cu siguranță merită implicare completă.