La limită

Niciodată nu am înțeles pe cei care nutresc un sentiment de respect (profund ori superficial) sau de admirație față de așa-zisa ”Putere” a PDL-ului. Cred că am mai spus asta motivând de ce. Acum împrospătez argumentația.

Ajuns în BCU din Timișoara, pe direcția scaunului în care m-am așezat pur întâmplător, stătea la capăt de raft cartea intitulată ”Întotdeauna loial”, cu poza autorului acoperind jumătate din copertă. Mihai Răzvan Ungureanu, noul premier desemnat să formeze Guvernul care mai apoi trebuie validat de Parlament, mă privea rece dintre cărțile adevărate de știință politică.

Nu m-a mișcat de fel desemnarea acestuia din partea președintelui în funcție Traian Băsescu. Amintându-mi de Lăchiță, premierul desemnat după destrămarea primului cabinet Boc, domnul Ungureanu e doar un alt lacheu, întotdeauna loial, conform cu titlul propriei sale cărți. BBC anunța ieri seara cu litere de-o șchioapă: Șeful spionilor ales premier desemnat al României. Cât de mândru poți fi de țara ta atunci?

Se ultragiază unii și alții când Crin Antonescu compară România cu Belarus. Într-adevăr nu se poate compara: Lukashenko a reușit să țină departe de U.E. țara sa. Băsescu a fost puțin cam lent și nu a putut împiedica integrarea României. Deși dacă stai să analizezi, nivelul de trai și practicile anti-democratice sunt similare unei țări non-U.E., hai să-i zicem Belarus.

Revenind la ”puterea” iluzorie a lui Băsescu. Sigur, există un anumit grad (chiar ridicat) de pârghii de putere a actualului deținător a funcției prezidențiale. Și putem numi: DNA, SRI, SIE, CSAT, CNA, în această ordine. Dar pârghiile nu sunt neapărat legitime. Ce face dl.Băsescu se numește abuz. Asemeni celui făcut de guvernarea locală PDL în ședințele de CLM din Arad.

Însă, fiind parte a U.E. (har Domnului!) trebuie respectată o regulă democratică fundamentală – majoritatea parlamentară guvernează. E clar că Băsescu a întins această regulă la maxim atunci când în decembrie 2008 a declarat că partidul cu cele mai multe voturi desemnează prim-ministrul, conform (înțelegerii sale a) Constituției. Dar să spunem lucrurilor pe nume:

  • În 2008, partidul care a obținut cele mai multe voturi a fost (alianța politică) PSD+PC, cu 4.632.417  milioane de oameni optând pentru aceasta, față de PDL, care a obținut doar 4.541.218  din încrederea oamenilor exprimată în voturi.
  • Însă, datorită sistemului electoral semi-uninominal, PDL a obținut 1 mandat în plus. Atât! Nici mai mult, nici mai puțin: un om. Că a fost din prima sau din redistribuire, e o altă discuție, care ne îndreaptă mai mult spre sistemul electoral din România. Ceea ce nu este în intenția mea.

Deci, Băsescu s-a bazat pe 1 singur om când și-a făcut Guvernul. Din momentul acela, tot pe un singur om (anume Boc) și-a bazat mandatul de guvernare (neconstituțional). Când a făcut presiuni ca din PSD și PNL să plece oameni aleși, tot pe 1 om s-a bazat ”Puterea” băsistă – Daniel Morar la DNA. Când a fost nevoie să impună legi neconstituționale, 1 om – Ștefan Minea. Când a fost necesar să fie validat legal omul PDL la Curtea Constituțională, baza a fost 1 om – Roberta Anastase. Când a trebui să nu fie anchetată și judecată dna.Anastase pentru abuzul său, totul a căzut în mâinile unei persoane de la Parchet – Codruța Kovesi. Când a trebuit Băsescu să știe tot ce face contracandidatul Mircea Geoană, tot pe 1 om s-a bazat: George Maior de la SRI. Când a fost nevoie de majoritate reală și la votul proiectelor de Legi din Parlament, baza a fost iarăși un om: Gabriel Oprea (șeful Mafiei personale a lui Năstase) reevaluat pentru a forma un partid în Parlament care nu a participat la alegeri. Acum, ne este prezentat un alt om ca baza domnului Traian. Un om din ”structuri de informații”, la fel ca dânsul: Răzvan Ungureanu.

Un om la locul potrivit. Sloganul folosit cu atâta practicalitate de Băsescu. În contextul actual, când în toate sondajele (inclusiv cele ale PDL), majoritatea la următoarele alegeri e obținută de USL, pe ce se va mai baza ”Puterea” lui Băsescu?

Pe nimic.

Așa pățești când te bazezi pe un singur om. Băsescu pe ”majoritatea lui 1”, PDL pe Băsescu ”Puternicul”. Și au ajuns aproape la 0, chiar dacă au până la maxim 15% ca intenție de vot. Acela este procentul fidelilor partidului, de când există el în formula PD (din Internaționala Socialistă).

Ca să iasă din nulitatea în care s-au afundat, celor din PDL trebuie să li se spună că s-au inventat democrațiile reprezentative, unde ”puterea” stă în mâinile oamenilor, nu a Omului. Fie că e el Zeus sau Zmeus. Asta înseamnă să fii tot timpul la limită. Dar nu e asta preocuparea oamenilor. A cumpărat PDLul destui specialiști în comunicare pentru ca să le spună ce să facă.

Ar trebui disprețuiți și nu admirați. Pentru că au dezechilibrat complet procesele electorale. Ca să scăpăm de ei, trebuie optat în mod covârșitor pentru opoziția actual parlamentară. Și dacă noua majoritate alege, asemeni Ungariei, reducerea democrației prin procese democratice (adoptarea de Legi etc.)? Au transformat chestiuni compensatorii în unele totale; marcă a regimurilor totalitare, cred eu. Ne-au dus la limita democrației. Acum ce? Sărim sau nu?

UPDATE 13:48 – Ion Cristoiu atrage atenția asupra Victoriei lui Băsescu asupra PDL. Hahaha! S-a găsit alt 1 om care să „legitimeze” prăbușirea PDL în favoarea lui T.Băsescu. Of!

2 Replies to “La limită”

  1. The Edge… there is no honest way to explain it because the only people who really know where it is are the ones who have gone over.

    Hunter S. Thompson

  2. In a closed society where everybody’s guilty, the only crime is getting caught. In a world of thieves, the only final sin is stupidity.

    Hunter S. Thompson

Leave a Reply