Pierdut Senat, câștigat democrați(e)

Pe fond, funcția de Președinte al Senatului nu aducea avantaje Opoziției în jocul decizional. În cel mai bun caz, avea rolul de a constata că numărul lor este mai mic decât cel al coaliției de guvernământ. Miza deci, nu era una politică. Sau?

De câte ori se întâmplă un eveniment important în contextul socio-politic, cel mai bine e să lași informația să se așterne câteva zile. Așadar, după câteva zile, vin și unele concluzii: Sigur că Mircea Geoană, marginalizat în PSD – neavând altă funcție de conducere în partid de la ultima semi-mazilire după ce Victor Ponta a ajuns președintele social-democraților  – a început să construiască intens un brand propriu. Dar a spune că nu mai reprezintă PSD în poziția din Senat…povestea mi se pare cusută cu ață albă.

Că pune în pericol construcția USL ? Păi…USL pune în pericol construcția USL. Dacă te uiți la rezultatele din 2008, PSD+PC și PNL aveau cu multe mai multe procente în Parlament decât PDL și UDMR, chiar dacă partidele actualului USL se uzaseră după perioada petrecută la guvernare. Acum USL are în sondaje puțin peste 50%. Deci niciun progres, chiar dacă PDL e cu mult sub 25%. (Acest lucru demonstrează în același timp și că alianțele sau coalițiile de guvernare închegate post-electoral, NU sunt reprezentative!)

Atunci, ce să fi fost în mintea USL-ului când au renunțat la poziția de la Senat, care de fapt mai asigura și ultima fărâmă de democrație a actelor legislative din Parlamentul României? Toată lumea (din presă, dintre analiști, chiar și unele voci din opoziție) sărea că dacă merg până la capăt cu mazilirea lui Geoană, vor pierde la vot locul în detrimentul Puterii! Mai ales că parcă se discută despre o procedură de suspendare a lui Băsescu!?

Hmm. Să fie chiar așa? Se vehiculau numele lui Radu Berceanu sau Vasile Blaga care să se așeze pe scaunul proaspăt eliberat de Geoană zilele trecute. Aici devin lucrurile interesante.

Pentru că asta ar fi și șansa acestei tabere din PDL să scape de Băsescu. Cum?

Cu unul din ”greii” PDL (Berceanu sau Blaga) în poziția de Președinte al Senatului, în cazul suspendării Președintelui României funcția fiind preluată interimar de acești ”adversari din interior” ai Tiranului, aflați în fruntea Senatului. Iar aceasta ar putea fi unica șansă a taberei Blaga-Berceanu de a pune mâna pe partid și a sta în umbră pentru următorii câțiva ani, până când se erodează și USL-ul la guvernare. Pentru că, la cele 10-15 procente de simpatie a marinarului în rândul populației, firul suspendării lui se taie doar în Parlament, iar românii doar vor aproba trimiterea lui Băsescu acasă (sau de ce nu, la ”răcoare”).

Dacă privim în trecutul acestui partid, schimbările conducerii s-au făcut doar prin trădări devastatoare și jocuri de culise. Însă scăpând de Băsescu scapă, – poate cel mai important pentru ei – de condamnările la privare de libertate pentru acte de corupție în care întreg PDL-ul, până la ultimul lor colaborator este îmbibat.

Chiar și procedura de suspendare a fost pusă pe masa discuțiilor (și acțiunilor) în ultima săptămână, cam când a început să fie clară schimbarea lui Geoană de la Senat.

Deci, dacă înțelegerea din culise a USL-ului de a salva cei 25% ai PDL-ului pentru Blaga și Berceanu, are ca rezultat suspendarea lui Traian Băsescu și în cele din urmă, înlocuirea lui din fruntea partidului, precum și alegeri comasate cu prezidențialele ?

2 Replies to “Pierdut Senat, câștigat democrați(e)”

  1. Are rost (?) / (!)

    Faţetele diabolice ale puterii sunt curăţate periodic de dâra răhăţoasă a celor care sunt forţaţi să o părăsească, şlefuite mai apoi din scânteile luminoase, scurte la coadă, ale noilor actori.

    Actori din prezent, vechi ca trecutul atâtora dintre părinţii noştri; părinţi imbătrâniţi (fizic şi psihic) de nişte boi fără car, fără plug.

    Un plug care acum oricum n-ar avea unde să nimic… e prea mult ciment turnat peste sufletele noastre mâhnite de întârzierea atâtor zori.

  2. Ai dreptate Iuli. Îmi place că ai o vedere de ansamblu, întinsă pe mai multe decenii.

    Eu însă mai cred că are rost. Altfel suntem doar spectatori înlănțuiți ai vieții. Aplaudând, plângând sau huiduind la derularea scenariului. Ceea ce … ar fi cam trist.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *