ARGUMENT 1: Comportament de gașcă violentă
Sâmbătă seara am asistat la o scenă de filmele italiene a anilor 90. Raliul Aradului, ”marele” eveniment sportiv al Aradului din această vară, încă mai se desfășura în jurul orei 22. Mașinile trebuiau așadar să-și urmeze traseul până la stand-uri (din câte mi-am putut da eu seama). Iar tot la fel de ”așadar”, trebuia dirijată circulația în așa fel încât participanții la cursă să facă acest lucru în siguranță.
La intersecția Bulevardului Revoluției cu strada Xenopol, în una din trecerile de pietoni semaforizate ale Primăriei, un polițist dirija traficul. Semafoarele funcționau. Polițistul din cadrul Poliției Locale oprea traficul doar când una dintre mașinile de la Raliu veneau pe contrasens pe strada Xenopol pentru ca să intre pe Bulevard, înspre standuri. La trecerea de pietoni stăteau mulți oameni. Întâmplător era roșu la semafor. Când s-a făcut verde, un băiat a vrut să treacă.
Când a realizat că vine Raliul către el, a grăbit pasul și a ajuns pe partea cealaltă. În acest timp, ”domnul” polițist i-a aplicat o corecție verbală din fundul grădinii. Redau în scris: Buăăă!!! Unde dracu’ te grăbești??? Zi buăăă, ce ești așa grăbiiit?!?!?! La care unul din cei 50 de oameni care așteptau să treacă strada i-a replicat ”domnului” polițist local:
– Ce strigi așa domle’?
– Ceaee băăă?!? Tu ce vreaeeei??? , răspunde (sub)ofițerul apăsând mai greu pe talpa agresivității verbale.
– Nu mai striga !!
Moment de justiție resimțit de întreaga audiență. Însă victoria a fost scurtă pentru cel care îl pusese la punct pe organul zbierător. Deoarece dintre mulțimea care aștepta la semafor, se aflau și 2 ”colegi” din Poliția Locală. Echipați cu combinezoane (vezi Jandarmeria) și mai mici decât doi școlari puși unul peste altul, s-au deplasat ostentativ către pietonul civilizator. Cu argumentația simplă:
– Ce țipi bă?! Vrei probleme??? Ce țipi?! Ce țipi?! **
– Să nu mai țipe el !
– De ce țipi?! Ia zi ! Cine te crezi?
– Să nu mai țipe el, vi-am zis. De ce țipă așa?!
– Da’ tu de ce țipi la el?! Ia zi ! Vrei probleme?! Unde te crezi??!
– (colegul) Legitimați-vă să nu avem probleme.
**am observat că polițiștii, jandarmii și gorilele-portari ale localelor cu pretenții de club select repetă mult o sintagmă de 2-3 cuvinte, într-o manieră agasantă, ca și cum ar fi surzi, rămânând constanți în sutra lor, indiferent ce le spui doar dacă nu ai o culoare politică populară și recunoscută public.
Văzând întăririle desfășurându-se în favoarea sa, primul polițist local zbierător concluzionează: ”Strigă și ăsta! Că dacă îl calcă eu sunt de vină!!”.
DEZNODĂMÂNT
Aceștia sunt, doamnelor și domnilor, reprezentanții forțelor locale de ordine. I-ați văzut prin oraș. Acei cvasi-robocop echipați în negru, gri sau albastru, cu protecții mai ceva ca un motociclist profesionist și cu o atitudine care i-ar da de furcă și lui Chuck Norris. Cu un comportament neadecvat și incriminator.
PROBLEMA
La ora aceea târzie (~22:00), acel ”polițist” nu era echipat corespunzător (recte, o vestă reflectorizantă). Așa cum poartă, ghici cine, Poliția RUTIERĂ! Care, printre altele, se ocupă de RUTIER, dirijând circulația acolo unde este nevoie. Prin urmare, cineva nu l-a văzut pe domnul de la Poliția Locală. Și a trecut peste sfatul acestuia de a sta la semnalul său. Reacția polițistului local și a colegilor săi a fost una total neprofesionistă, și a arătat de fapt, pregătirea emoțional-afectivă precară a acestora. Ce am face dacă nivelul emoțional al Poliției Rutiere s-ar situa la vârsta unui licean? Ar începe polițiștii să plângă când s-ar prezenta pentru investigații la accidentele rutiere mortale (desprinse din scenele de filme horror).
SOLUȚIE
Are un scop și profesionalizarea. Nu degeaba sunt erau instruiți toți polițiștii din România în 2 sau 3 instituții din țară, verificate, certificate și standardizate, pentru un timp îndelungat, de 3-5 ani. Ca aceste comportamente de gașcă locală să nu se manifeste. Ca nivelul emoțional de reacție să se situeze la un minim posibil. Poate și pentru că toți cei care lucrau ca polițiști în oraș, asta făcuseră din adolescență. Nu vânduseră haine și mașini din Germania împreună cu un tovărâș la obor, înainte să se facă polițiști.
Sigur, era nevoie de o îmbunătățire în pregătire, dar pentru că un lucru se strică, nu înseamnă că îl arunci la gunoi. Ci încerci să-l repari.