De când Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și-a ales ca președinte o fostă vicepreședinte, dar în același timp și o procuroare, canalele mass-media au explodat. Mai ales pe tema (falsă a) preluării justiției.
Fără să mai intru în dezbaterea (de prisos aș adăuga) privind statutul magistraților, o parafrazez pe Renate Webber (europarlamentar PNL), cu care sunt în acord: ~Macovei, Hăineală, nu-și pot depăși acel mod de gândire anterior 89, unde procurorul este pe picior de egalitate cu un judecător; în fostul sistem, ce zicea procurorul era mai important decât ce decidea ulterior, analizând probele, judecătorul.~
Justitie nu înseamnă doar procurori (…) asta reprezintă 1% din justiție. Rolul judecătorilor a fost încet surclasat de vânturarea dosarelor penale în fața camerelor de filmat. Însă, judecătorii pot să-și facă treaba în cazuri importante, dar nu atât de publice, cum a fost cazul unui abuz săvârșit de vreo 6 bodyguarzi. Aceștia au primit mandat de arestare de 29 de zile, după ce s-a dovedit că au agresat și bătut niște oameni la sfârșitul lunii decembrie.
Mi se pare corect. Dacă crezi că, fiind „pază de corp”, poți face legea cu spray-ul paralizant, pistolul cu bile, sau pumnii, te înșeli. Poate că mai multe cazuri de acest gen, soluționate cu niște condamnări, nu doar arestări, ar da o lovitură ideii de poliție privată și într-o măsură, celei de preluare a justiției.
Si bine zice Renate Webber, sincer.