Suntem civilizaţi. Pretindem ca atât de multe chestiuni să se ridice standardelor noastre “înalte de civilizaţie”. Şi câţi de mulţi (mulţi da’ proşti pff) nu se ridică. Căci pur şi simplu, sunt nişte…nişte “barbari”, ce mai!
Să ne spălăm pe mâini. Desigur. Să facem un duş. Minim 1 pe zi. Să nu pută omul când stă lângă mine. (De când nu s-a mai spălat ăsta, doamne?) Să nu ne facem nevoile pe stradă sau în parc, ce naiba! (Uite şi pe ăla că se pişă după colţ)
Dragi ipocriţi, păi cum să nu îşi facă un biet om nevoile pe unde apucă. Dacă nu locuieşte în localitatea respectivă, unde poate merge să-şi facă nevoile( şi să nu se simtă ca ultimul om şi unde poate va pleca cu mai multe boli decât cu câte a venit). Vrem să fim civilizaţi dar nu avem toalete publice. Toalete publice, nu “toi toi”-urile care mai că nu se dezmembrează când le atingi. Dacă doreşte cineva să se spele pe mâini într-un local de exemplu, trebuie să cumpere ceva de acolo. Dar a te spăla pe mâine e ceva opţional, pe când funcţia excretoare nu. Chiar dacă dăm peste un caz fericit, şi te afli într-o metropolă românească şi chiar găseşti o toaletă publică, e una contracost. În gările de tren la fel. Şi “condiţiile” nu merită nici 1 ban. Dar dacă ai acel ban, eşti nevoit să îl dai, căci nu vrei să fi necivilizaţ. Doamne fereşte!
Aşa că cei care se oripilează când cineva se urinează şi/sau se defechează în apropierea sau depărtarea lor, să se uite atenţi în jur, în afara barului/clubului/ceainariei în care se află, căci o toaletă nu vor vedea. Ai bani, ai parte. Nu ai bani, te pi..ci în stradă.
“Hai să mergem dragă, că suntem prea civilizaţi, ce pana mea. Ne facem de râs cu ţăranii ăştia.”