Tu (de ce nu) esti membru de partid?

Conform evidențelor depuse de toate formațiunile politice la tribunal, PSD are cei mai multi membri, urmat de PDL, si de PNL. Dincolo de un podium statistic, ce presupun aceste cifre? Primul lucru ar fi ca partidele raman niste structuri elitiste, confirmand linia sociologica in care intra toate partidele din statele Europei Centrale si de Est (apud Attila Ágh, 2012). Al doilea lucru ce-l deducem este atitudinea raportata la ceea ce partidele politice sunt, pana la urma, niste institutii publice: partidul nu este al nostru, noi suntem ai partidului.

A crede ca participarea la vot va creste cumva magic, fara sa fie nevoie de o implicare in sistemele care fac oferta la vot, este contrar logicii. A dori un trai mai bun general si politici coerente (de educatie, de sanatate, de taxe) tine de deciziile politice, sau mai bine zis, aceste decizii pot influenta foarte real traiul si educatia, sanatatea, taxele. Unde credeti ca se iau deciziile politice? In discoteca? In piata? Sau in partide?

School and Political Choices

Afară plouă

Calendaristic, toamna a început. Faptic, până la începutul lui octombrie a plouat de 2 ori maxim. Vorbesc local, desigur.

Afară nu plouă. Înăuntru da. Cel puțin așa se fac membrii Consiliului Local. Instituțiile (deoarece cazul nu este limitat la Arad, ci e valabil și în Parlament) ce au ca scop asigurarea funcționalității normale a unei unități-administrative nu numai că scârțâie, ci s-au mumificat.

   Participând la o nouă ședință de Consiliu Local a anului de grație 2011 (Anul 4 după U.E.), sunt în continuare frapat de lipsa unor comportamente democratice. Nemenționând tăvălugul clientelei partidelor mari (putere și opoziție) peste principiile unei economii de piață, ce este mai revoltător îmi pare a fi reacția de tip ”no-comment”.

La întrebările concrete (la subiect și deloc retorice) a unor consilieri din opoziție, cei de la ”putere” clipeau sacadat și nu au schițat niciun gest. Nici măcar unul de tipul ”nu doresc să comentez acest aspect”. Priveau în gol, parcă nici auzind întrebările. Robotizați, răspunsul lor era aproape de fiecare dată – ”supunem la vot”. Mecanizați, rândul ”puterii” vota în sincron cum le stabilise conducătorul lor.

Îngrijorător este că cei care au pus întrebările și au fost tratați cu o ploaie de ignoranță (atât din partea guvernanților cât și a presei), au acceptat pașnic soarta robotizării democrației. Nu spun că ar trebui să-și fi rupt cămășile și firele de păr de pe piept, dar un glas mai vocal e necesar pe viitor.

Primăria aruncă acum 8 milioane de lei noi în îmbunătățirea comunicării și participării la procesul decizional. Spun ”se aruncă” pentru că o să fie bani irosiți pentru arădeni dintr-un singur motiv: nu avem nevoie de metode specifice, acțiuni științifice de încurajare de bla bla pentru a fi democratici și participativi, ci de bun simț și respect pentru sistemele colegiale ce fac dintr-o democrație reală cel mai bun sistem de până acum.

Nu vă faceți griji însă! Democrația în Arad nu este moartă. Este ”doar” în convulsii mute.