La ani mai independenți !

Astăzi se sărbătorește Ziua Europei. Din păcate s-a uitat a se sărbători Ziua Independenței României. În 1877 , pe fondul situației politico-economice din regiune, aproape toate națiunile Imperiului Otoman se răscoală, rând pe rând, împotriva Înaltei Porți. Era mai favorabil atunci decât altcândva să luăm ca exemplu Serbia, Muntenegru sau Bulgaria și să intrăm în conflict cu Turcia; și am făcut-o. Cu ajutor rusesc țarist și cu ajutor european (tânărul Principat România nu avea o industrie de armament dezvoltată – apelăm astfel la armament străin). Dar mai cu seamă, cu dorință românească.

 

E trist să nu mai auzi vorbindu-se de ”țara noastră”, ci de ”țara asta”…

 

Nu doresc să scriu despre o lecție de istorie. Devine mult prea dureros să observi cum istoria nu ne învață nimic. Aș vrea ca postarea să aducă aminte de ceva ce am pierdut noi, românii: independența.

 

Dacă în 1877 era relativ ușor să găsești aliați împotriva Imperiului Otoman, astăzi este mai greu să lupți cu un inamic care are aceeași țară ca și tine. Sărbătorim Ziua Europei, dar nu suntem dependenți de Uniunea Europeană. Cazul Ungariei (anti libertatea presei, Constituție anti-democratică) și al Italiei de ani buni încoace, arată poate cel mai bine că U.E. nu are o forță coercitivă asupra statelor membre. În situații de derapaj democratic și economic, cred că ne-am dori să fim mai dependenți de Uniune.

 

Însă nu suntem nici independenți. Singuri nu tăiem cordul dependenței de guvernanții României ! Tot noi suntem cei care parcă dorim un stăpân, sau stăpâni în general, să ne insulte, să ne scuipe și ”să ne pună la muncă”.. să simțim biciul zilnic pe spatele leneș. Noi înșine ! Unde mai găsești aliați pentru a redeveni independenți de o stăpânire națională, o stăpânire dintre noi peste noi?

 

România este o țară pentru toți românii, nu pentru unii români. În 1877 oamenii nu erau mai bogați sau mai săraci decât acum. Nu erau mai români decât sunt acum românii. Așa-zisele compromisuri pentru mai binele națiunii pe criterii economice, cum le întâlnim azi la tot pasul și care fac obiectul atâtor dezbinări, cred că au apărut odată cu național socialismul (nazismul). Și atunci a fost ușor să se modeleze conștiința identitară a unui întreg popor. Aș exagera să compar situațiile cu prezenta realitate, dar e sigur că independenți nu suntem – economia Statului pare că nu mai face nimic, deși zilnic atâția oameni văd mergând la muncă și uitându-și chiar și ziua nașterii de la cât au muncit în acea zi. – România nu mai e văzută ca patrie ci ca țara din care pot pleca spre o viață mai bună, dacă pot ”scăpa” de aici.

“La multi ani!” sau Formula responsabilitatii

La varsta de 2 decenii te intrebi daca numarul de ani petrecuti pe Pamant trebuie sa insemne ceva. Trebuie sa fie direct proportional cu maturitatea? (Am vazut oameni maturi la 16 ani.) Trebuie sa fie egal cu nivelul minim de responsabilitate acceptat? (Am intalnit oameni mai responsabili la < 10 ani decat altii la > 30.) Nu. “Nu se cuvine” la 20+ ani sa faci lucruri ce “aveai voie” sa le faci cand aveai mai putin de 10. Iti dai seama ca la <o varsta> nu ai lumea in fata ta (the world ahead), ci limitele in fata ta (in your face!). Adevarul e ca nu te poti simti liber; cel putin nu in sensul in care se prezinta azi ambientul societal. In loc sa simti ca intr-adevar poti avea un impact in si asupra acestei lumi, ca ai o responsabilitate sa faci un lucru signifiant nu numai pentru placerile personale efemere, esti intrat in lumea “adultilor” — Welcome! You are 18! Now, new features available: alcool, sex *daca ai 18ani si ai un iubit/a sub 18 ani te asteapta urmatorul feature*, puscarie, inrolare in armata, slujba de 8 ore and many more. Poti chiar sa fii pe picioarele tale, parintii nemafiind obligati prin lege sa te intretina. Enjoy your “new” life! You’re one of “us” now. —

Daca 2,0 + 1 (respectiv 1,7 + 1) e menit sa te impinga spre a constientiza ca trebuie sa realizezi ceva util pentru Pamant, pentru Umanitate, pentru continent, pentru societate, pentru oras, pentru mediu, pentru comunitate, urmand subsidiaritatea de la dreapta la stanga in cazul de fata, atunci da, formula magica pentru un viitor stralucit al Omului este valabila, asigurata si pozitiva.

Daaar, nu.

“Copilaresc” e jignitor, iar “matur” face si o persoana de 6 ani sa se simta mandra de sine. Insa poti sa fii matur, responsabil, intelept, complex si in acelasi timp visator, creativ si simplu. Poti fi si adult si copil, indiferent de numarul de ani trecuti de la momentul nasterii si pana la citirea acestor cuvinte. Scurtand povestea, a fi matur si a fi copil, a fi responsabil si a fi visator nu trebuie sa fie antagonice. Poti trai responsabil si copilaresc atata timp cat constientizezi ca detii o viata (a ta) si in asta consta puterea pe care o ai in aceasta lume. Maturitatea nu incepe la 18/21 de ani, asa cum copilaria nu dispare la intalnirea cu aceste numere.

…mai bine “La buni ani!” 🙂