IRAF e si intelectual

Oficial, Ziua 2 la IRAF s-a încheiat cu DJ No Sikiriki începând să mixeze febril pe balkan beats. Dar am să-i refuz invitaţia DJ-ului elveţian ca să vă spun ce evenimente au mai avut loc astăzi.

Pentru început, trebuie să vă spun că IRAF-ul are şi o bogată componentă intelectuală. După-masa a început cu lansarea cărţii “Spectrum: Cercetări sociale despre romi” şi a continuat cu masa rotundă “Sensul spaţiului – conţinut social”. Eu unul am fost foarte captivat de discuţia la care, printre alţii, s-au înscris Norbert Petrovici, Maria Celac, Cristina Rat. Deşi am filmat o mică parte din cuvintele ale invitaţiilor IRAF, nu am putut deloc să redau vizual nivelul revelatoriu al problemelor sociale în contextul român urban, abordate în L’Atelier. Aşa că am să încerc succint în scris. Dar consideraţi-vă avertizaţi: nu poţi să redai la valoarea lui reală, un event aşa de fain.

Prezenţa sărăciei în spaţiul urban, oraşul “formal” şi oraşul informal, ineficienţa fondurilor şi programelor europene, a căror standarde NU ţin legătura cu realitatea de la faţa locului. Nevoia unui corp de inovaţie în materie de infrastructură, cu totul altul decât cel care întreţine oraşul “formal”. Norbert Petrovici a atins subiectul zilei şi printr-o prismă economistă. Caracteristică a oraşelor “studenţeşti” este că Noii locuitori (studenţii,imigranţii,internaţionalii) generează veniturile, iar cei vechi reprezintă un risc (asistenţă socială,pensii). Ceea ce duce la condiţionarea cetăţeniei în cele mai rudimentare moduri.

A fost atins şi subiectul parteneriatului public privat (PPP). Cu toate că Alexandra Martin, coordonator de proiect la Fundaţia Dinu Patriciu, şi spectator al mesei rotunde, le-a sugerat acest instrument pentru combaterea sărăciei, Norbert Petrovici a venit cu cazuri din Cluj-Napoca în care aceste parteneriate nu au făcut decât să privatizeze spaţiile publice (ex: cazul Parcului Feroviarilor). Fără să rezolve problema iniţială. În aceeaşi manieră, numărul Universităţilor publice este 0, ele fiind de fapt subvenţionate de stat. Dar, poate cel mai important lucru subliniat, a fost necesitatea dezasamblării imaginarului în care populaţia este la bază, societatea civilă în mijloc, iar Statul deasupra lor. Construct în afara căruia nu se poate opera, conform cu mentalitatea de astăzi.

Folosirea politică a “dependenţei de fonduri/dependenţei de Stat” pentru a criminaliza pe cei care ar folosi aceste servicii. Dorinţa existenţei unor comunităţi politice în care publicul accesează cu succes serviciile destinate lor.

Spaţiul virtual nu permite redarea nici a un sfert din cele discutate. Trebuia să fii aici ca să absorbi toate ideile care au fost jonglate. Poţi fi într-un fel: WWMP NEWS.

Raiul şi Iadul la IRAF

LIVE-ul s-a transformat într-un articol. Pur şi simplu nu puteai să pierzi o clipă din lectura – teatru al Ellei Veres. “Raiul şi Iadul pre pământ” a fost unul din acele evenimente la care nu aşteptai o audienţă foarte mare. Şi asta poate să o confirme o sală pe un sfert plină din Irish Music & Pub. Dar aşteptarea a fost pe deplin nefondată.

“Raiul şi Iadul pre pământ” a fost de fapt o serie de monologuri, adunate din cazuri reale şi puse pe foaie de Ella Veres începând cu anul 2008. Demersul vrea să demitizeze imaginea ţiganului migrator, multicolor vestimentat, vrăjitor şi ciorditor. grupului etnic, dar din care ei nu fac niciodată parte. Vă spun din start că a reuşit.

“Încâlceala” interpretată de Teodora Toma, “Groapa de gunoi” pusă în scenă de Daniel Zbanca şi “Regina telefoanelor” în persoana Roxanei Ionescu, au fost cele 3 monologuri pe care ora dedicată părţii sociale din IRAF le-a putut susţine.

Prin umorul, sinceritatea şi simplitatea poveştilor, problemele pe care, uneori, conştienţi sau nu, le atribuim romilor, sunt pur şi simplu desfiinţate. Aflăm în faţa personajelor reale sau fictive că, reduşi la motivaţii, toţi ne asemănăm. Încâlceala vorbeşte nu de “tabere ilegale” ci de “acasă” şi de supravieţuire. Groapa de gunoi e o afacere pentru care viitoarea generaţie va putea să aibă un trai mai bun, şi care e mai mult decât un biznis, e “sistemul social de la groapă”, în care cei defavorizaţi sunt ajutaţi. Regina telefoanelor îi întrece pe toţi; ne repetă că nu e ţigancă, e româncă şi duce o viaţă pe care mulţi am asemăna-o cu cea a romilor şi care îi duce pe mulţi acolo unde întâlnim şi personajul Roxanei: după gratii. În finalul textului, ne lasă pe toţi cei puţini din sală cu gura căscată. Când ne previne că va cânta o manea şi toţi tresărim să ne închidem urechile, auzim de fapt o serenadă dintre cele mai sincere. Despre ce “stiluri” de viaţă mai vorbim?

Ella Veres încheie cu o scrisoare satirică swiftiană, scrisă de o româncă stabilită în America, autorităţilor din Cluj. Ea doreşte să facă din ciori-peşti şi din romi, fiinţe subacvatice. Atenţie că ciorile sunt păsările şi nu o referinţă rasistă. Ne-o spune chiar filfizoana doamnă Mlaştină în “Înhămând un stol de ciori”.

Iadul unora e Raiul altora. Disperarea unora e speranţa altora. Problemele astea, spune Ella Veres făcând referire la problemele de discriminare, nu se rezolvă pentru că oamenii nu dorescă să se rezolve, degeaba sunt proiecte peste proiecte europene şi naţionale.

Moment educativ cu adevărat. Se va continua.

Vă las. Dubioza a urcat pe scenă.

Trăiască Regele !

 

A fost ZIUA REGELUI. Nu a lui Mihai I. El este născut în 25 octombrie acum aproape 1 secol (!), când nici părinții actualilor ”conducători” ai țării nu se gândeau că plozii lor vor deveni cei mai mari hoți pe care îi va cunoaște România. Ziua de 10 mai este, de fapt, ZIUA REGALITĂȚII ROMÂNE. Am decis să aștept o oră târzie să văd cât este acest subiect băgat în seamă, câtă expunere media are această sărbătoare uitată. Nu a trebuit să aștept mult să-l văd pe Regele Mihai pe mai toate buletinele de știri sau pe prima pagină a edițiilor de online a publicațiilor naționale.  Mișcarea strategică de comunicare a avut un rezultat parțial scontat de Casa Regală — s-a vorbit despre regalitatea românească; dar cei care nu au dorit, tot nu au menționat 10 MAI – ZIUA REGALITĂȚII.

 

GÂNDUL

>> poziționează cel mai bine evenimentul anunțului și include și un articol despre ceremonia din cadrul Zilei Regelui

DECIZIE ISTORICĂ. Regele Mihai anunţă ruperea legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern. Casa Regală română va fi cunoscută drept “Casa Regală a României”

Nicio referire la Ziua Regelui

+ sondaj “Cum vi se pare decizia?”

– 69 comentarii

 

ZIUA REGELUI. Regele Mihai a străbătut Bucureştiul într-o coloană de motociclişti.

Menționare Ziua Regelui (încă din titlu)

– 41 comentarii

 

JURNALUL  NAȚIONAL

>> include știrea dar nu ca știre de prim rang (poziționată cât mai sus); + PLUS un articol bine documentat în rubrica de SPECIAL despre Ziua de 10 MAI.

Regele Mihai a rupt legăturile cu casa de Hohenzollern Sigmaringen

Menționare Ziua Regelui.

– 1 comentariu

 

10 mai, crâmpeie dintr-o mare sărbătoare

Articol special pentru Ziua Regelui.

– 0 comentarii

 

ADEVĂRUL

>> menționează evenimentul prin mijlocul paginii PLUS încă un articol despre istoria conflictelor dintre Casele regale; s-a dovedit abil în a include ca știre de prim rang un fel de știre despre regalitate, (articol ora 19:44) care este de fapt un fragment din „dialogul-maraton” dintre profesorul Neagu Djuvara şi jurnalistul George Rădulescu, publicat în cartea „Un secol cu Neagu Djuvara”.

Neagu Djuvara: „Prinţul Nicolae ar putea fi viitorul Rege”

– 19 comentarii

 

Regele Mihai I a rupt legăturile istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern

Nimic despre Ziua Regelui

– 0 comentarii

 

Istoria conflictelor dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern

Nimic despre Ziua Regelui

– 21 comentarii

 

FORBES

>> parte a ADEVĂRUL HOLDING

Cum au trăit românii în timpul regalităţii

Nimic despre Ziua Regelui. Link către articolul anunțului Regelui Mihai. Axat pe istoria economiei românești din 1866 până în 1938. (Cu toate că Mihai este Rege constituțional al României până în 1947)

– 0 comentarii

 

MEDIAFAX

>> parte din același grup ca și GÂNDUL (MEDIAFAX GROUP)

Regele Mihai anunţă ruperea legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern

Deși este cel mai citit articol în ultimele 24 de ore, nu se află în Top News

Nimic despre Ziua Regelui.

-comentarii 48

 

ZIARUL FINANCIAR

>> parte din MEDIAFAX GROUP

preluare Mediafax

– 1 comentariu

 

EVZ

>> articol cu ”păreri” cerute unor istorici

Regele Mihai nu mai “face casă bună” cu dinastia de Hohenzollern

Nu se specifică nimic de 10 mai, de Ziua Regelui sau de Regele României.

– 143 comentarii

 

ROMÂNIA LIBERĂ

>> articol de headline

Regele Mihai anunţă ruperea de Casa de Hohenzollern

Nimic despre Ziua Regelui.

– 44 comentarii

 

COTIDIANUL

>> articol de mijloc însă interesant (!) că în data de 8 mai publică o investigație despre numele lui Paul Lambrino, care nu este de descendență regală.

Regele Mihai anunţă ruperea legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern

Nu menționează Ziua Regelui.

– 15 comentarii

 

Surpriza vine din partea publicațiilor pamflet ale României. Dintre cele 2 săptămânale de satiră. Cațavencu atinge subiectul Zilei de 10 MAI cât mai direct. Iar Kamikaze explică într-un stil cât mai clar și concis care ar putea fi motivul renunțării la nume; este poate singura publicație națională care încearcă să investigheze ce se află în spatele acestui anunț.

 

CAȚAVENCU

>> articol poziționat sus

Să ne trăieşti, Măria Ta!

Menționare Ziua Regelui

– 11 comentarii

 

KAMIKAZE

>> al doilea articol ca poziționare

De ce a renunțat regele la numele de “Hohenzollern-Sigmaringen”

– 2 comentarii

 

 

Minte-mă frumos

Îmi petrec un timp considerabil răsfoind electronic paginile publicaţiilor internaţionale. Întâmplător am dat peste o ştire mai veche despre România din Wall Street Journal – o prestigioasă publicaţie americană, care de multe ori, întruchipează vocea oficială pe anumite subiecte în Statele Unite. Mă gândesc că un asemenea articol despre situaţia politică-economică trebuie să fi fost publicată şi în România..dar unde? De ce nu auzisem la timpul ei de ea – dezbătută cu atâta fervoare ca Moni și Iri?

      Prima poziţie în căutare: Hot News. Citind articolul citat din WSJ în traducerea sa în română, după ce îl trecusem în revistă în limba sa originală, am avut o surpriză. Deşi este citat WSJ şi aproape că întregul articol se doreşte a fi o traducere a jurnaliştilor americani, părţi din cuvintele americanilor au fost modificate. Sau alterate mai bine spus, deoarece schimbările sunt foarte uşor de trecut cu vederea, însă întregul sens al paragrafelor şi mesajul acestora este alterat. Care erau intenţiile din spatele acestor subtilităţi? Subtilităţi sinonime cu minciună aș spune eu. O dezinformare, hai să-i spunem “coincidentală”.

Chiar şi cu englez mea de C plus, pot observa o diferență între mai multe cuvinte ”traduse”. În titlu, ~bad~ poate însemna dur, numai că în cu totul alt context. Cum spune și definiția cuvântului, neplăcut ar fi fost mai potrivit. Poate e vorba doar de perspectivă și sunt eu inutil de critic.

OK, mai departe găsesc ~crying fraud~ —> strigă fraudă. Păi stimate R.P. (deoarece, ca multe articole ale Hot News, ”jurnalistul” nu are numele întreg afișat), cine v-a ajutat la traducere nu a trecut de primul an de limba engleză în care se învață expresii uzuale. Crying fraud se poate traduce cel mult în semnalează o nedreptate strigătoare/țipătoare, nu strigă fraudă — sună ca..nuca în perete.

      De asemenea, de când ~squeaker~ are o transpunere așa de puternică ca în articolul copy-change-paste ? Vocal emană totuși o convingere, o atitudine consecventă. Pe când squeaker este o persoană care țipă sau care are o voce ascuțită poate.

Bun. Dacă cititorii nu știu (poate la fel ca jurnalistul-traducător), ~we’re told~ este formularea jurnalistică pentru a semnala informații aflate din surse confidențiale. De acolo și formularea we are told = ni se spune. Intenționat sau nu, articolul românesc uită de pronumele personal în formă neaccentuată. Rezultă un se spune, ca și cum lumea de la piață spune asta, nu surse informate dar confidențiale.

Lupta cuvintelor merge mai departe într-un articol ce se vrea preluat de la americani. Apărător: Băsescu Traian. Ce apără? Cota unică de 16%. Dar dacă apără, înseamnă că e atacat. Pe când în varianta hot-românească președintele este un susținător. Chiar dacă pe același site de știri, declară că ar trebui scăzută la 14 sau 12 %.  Nuanțele dintre apărător și susținător există, iar oricine cu un DEX poate verifica asta.

Lăsând la o parte natura tendenţioasă sau părtinitoare a articolului , poate doresc să văd probleme acolo unde ele nu există de fapt.  Am eu o frustrare paranoică când văd semn de egalitate între ~withstood the ire of animal rights activists~ = (și) = a rămas neclintit în fața activiștilor pentru drepturile animalelor. Poate din cauză că a rezista furiei nu e la fel de nobil ca și neclinitit, ci mai de mahala, de bătaie de cartier sau de perversă de pe Târgu Ocna — ceea ce nu se poate sinonimiza cu T.Băsescu, nu?

Poate caut probleme care nu există, dar știu că ceva nu există cu siguranță. Și anume o parte din articolul Wall Street Journal. Publicația americană nu este sfântă nici ea. De multe ori se pronunță pe teme care nu au legătură cu Wall Street (au mai rămas câteva cred pe dinafară..sper). Și este cunoscută ca părtinitoare cu o anumită doctrină americană. Însă Hot News se face (mai) vinovată pentru că nu publică/traduce tot.

1) Partea din frază în care despre Băsescu se scrie că a lichidat și omorât câinii vagabonzi.

2) Un întreg paragraf este scos, poate pentru că americanii îi făceau un portret lui Mr.Băsescu care nu corespundea cu realitatea din România. Și credibilitatea articolului dispărea într-o singură frază de final. Neplăcut într-adevăr.

      Mai neplăcut este că, netocând informația la fel ca subiectul alegerilor din PDL spre exemplu, pe toate mediile din presă, scopul ”jurnaliștilor” cotrocenofili a fost atins. Americanii ziceau de comunism și ziceau de relele acestuia, mai mare decât o mică criză acolo. Iar cei care își aduc aminte de noiembrie 2009, Stalin era practic la vamă, își punea viza de intrare în România. Mulțumită propagandei însă, am scăpat cu toții în decembrie de ciuma roșie comunist-pesedistă. Am înlocuit-o cu cea portocaliu-pedelistă. Că au mințit frumos cei de la Hot News nu îi disculpă cu nimic – rămân politrucii anilor 40.

Comisia Națională de Propagandă

 

      Comisia Națională de Prognoză a emis zilele trecute ultimul său studiu. BANG! Țara a ieșit din recesiune. O parte din ea, cel puțin. Întocmai cum spunea Emil Boc acum 1 săptămână. Nici nu e de mirare rezultatul comisiei, având în vedere că CNP este o ”instituţie subordonată Primului Ministru, cu rol în elaborarea de prognoze privind dezvoltarea economico-socială la nivel naţional.

      De regulă, am încredere în oameni. Că își fac treaba sau încearcă să și-o facă în limite normale și productive. Doar sub presiuni, comportamentul lor poate suferi unele schimbări. Însă această Comisie este mai mult decât suspectă. Nu zic că ar fi mințiți românii pe date conomice. Deși nu ar fi prima oară, după cum o declara și domnu fost-ministru Vlădescu.

      Prognozele Comisiei intră în categoria optimiștilor fără de capăt și a erorilor constante. Luând un document al acestora la întâmplare din trecut și comparându-l cu situația reală a anilor din așa zisele prognoze, se poate observa că situația a fost tocmai contrară. Nici măcar statisticile din acel an nu mai erau aceleași câțiva ani mai târziu.

EURO — În primăvara lui 2008 (21 aprilie 2008) comisia vedea anul 2011 cu un euro la 3,40 lei.

Pe 4 aprilie, acesta a fost înregistrat la 4,13 ron.

Câștigul Salarial Mediu Brut Lunar În februarie 2011, salariul brut a fost 1944, iar cel net mediu 1414.

Comisia îl vedea la 2228, respectiv 1646. Eronat.

Rata Șomajului BIMÎn anul 2011, acesta a urcat la 7,3 față de ultimul semestru a lui 2010 când a fost cotat la 6,3.

Opinia CNP din 2008: 5,7.

      Dar dacă nu au luat în calcul, atunci  în 2008, minunatele reforme ale lui Băsescu via Boc?  Oricine poate vedea documentele ”științifice” din toamna lui 2010: EURO este 4,21 si tot scade in viitor. Rata Șomajului BIM: 7,4 — Și, ghiciți ce? Tot scade în viitor. Ca în toate capitolele care sunt pe minus sau care stagnează. Ele apar pe viitor ca fiind ”de bine”.

      În toamna lui 2010 se recunoaște scăderea din anii anteriori și viitorul ne așteaptă cu…o creștere! Urale! Glorie salvatorilor de criză ! Comisia Națională de Propagandă anunță propășirea neamului după Imperialista Criză.

      Aaa, doar o clipă virtuală. Dacă la toți bugetarii le-au fost tăiate salariile cu 25%, printr-o măsură de dreaptă portocalie, de ce Ionescu Liliana
are o creștere de la 23696 în 2010 la 28586 ron pe an în veniturile salariale de la aceeași Comisie?

 

Sau domnul Rus Ștefan, care este binecuvântat și cu o promovare, rezultând o creștere totală în venitul anual – 32925 în 2011, de la 25138 în 2010.

 

      Nu am nicio problemă cu salariile oamenilor. Nu am vreo tendință comunistoidă de a înfiera pe cei care lucrează și primesc bani mulți. Dar poate că acei bugetari chiar nu simt criza din rândul plebei neafiliate la robinetele PDL. I’m just saying. Este posibil să trăim realități diferite.

(C) imagine: JIMM.RO

Moguliada

 ANUL 2011: Mogulii atacă interesul național, instituțiile și democrația României.

ANUL 1938: Un mogul amenință parcursul democratic al României ”de aur”. Cel puțin așa susține revista HISTORIA, portretizându-l pe Carol al 2-lea ca, ”vezi doamne”, Mogul. Chiar așa domnu Cristoiu? Ce ar spune Rupert Murdoch, Ted Turner, Michael Bloomberg sau chiar Hugh Hefner când ar putea constata că în România mileniului 3 ar putea fi considerați dictatori?

 .

      N-am avut inima să cedez 9 lei acestei reviste senzaționaliste. Așa că am intrat pe website-ul publicației. Atât timp cât mai este permis accesul la internet, să-l utilizăm la maxim. Interviul luat de Ion M. Ioniță domnilor Cristoiu și Cioroianu este unul interesant; și mult mai relevant decât vreun dosar Historia.

      În primul rând, și în cel mai simplu mod, dai o fugă până la manualele de istorie (offline sau online) și vezi că domnul Carol al 2-lea instituise dictatura în anul de grație 1938. Cum poți vorbi de Carol al 2-lea ca mogul când el era dictator, liderul suprem impus; plebiscitul avea doar valoare formală. În februarie 1938 a scos în afara legii partidele politice. Cum poți vorbi de un mogul care să desființeze partidele, așa cum o făcuse Carol în februarie ’38 ?! Nu, nici nu voi intra în absurditatea intenționată a celui care a ”cercetat” acest aspect al dictatorului Carol al 2-lea.

      În al doilea rând, interviul scoate la iveală adevăratul inamic al domnului Cristoiu. Acesta merge mai departe și îl compară pe Ion Iliescu cu Carol și Ceaușescu. Când cel care se aseamănă mai mult, prin practica numirii unui prim minstru clujean de la un partid care nu reprezintă majoritatea în parlament (Boc 2), este nimeni altul decât idolul domnului Cristoiu, Băsescu Traian. (( În 1937 partidul prim ministrului numit de Carol al 2-lea, Octavian Goga, Partidul Național-Creștin obținuse 1,8 procente pe când PNL atinsese 23%, PNȚ 18, iar Legionarii 16 procente.)) Dar ei vorbeau de cultul personalității… Păcat că nu se pot vedea domnii aceia din afară, dintr-o perspectivă obiectivă, a celor care nu slujesc un cult al personalității negativ ci unul pozitiv.

I.M. IONIȚĂ: Se construieste un cult al personalitatii inverse. Al celor care injura, cum spuneam noi in presa, si acum aceasta tema a mogulilor folosita de Traian Basescu este tocmai indreapta impotriva unui cult al personalitatii negativ, pentru care T. Basescu il acuza.

Dar de ce mă agit? Cine are ochi să vadă, cine are urechi să audă. Și aș adăuga, cine are logică să o folosească.

A.CIOROIANU: …Carol al 2-lea, el n-a apucat decât 2 ani să experimenteze o practică de guvernare .. Franța a pierdut războiul și de monarhia română s-a ales praful, mă rog, a venit generalul Antonescu și Mihai, tânărul Mihai. Dar el (Carol) n-a avut timp să se bucure de ceea ce încerca să facă, că era deraiat, că nu era pe linia democrației românești, asta o știm. Dar pe de altă parte, revin la proiectul lui cultural. Domle, când l-au numit voievodul culturii române, bun, sigur sună ciudat, dar noi îl judecăm acuma pe Carol din perspectiva a ceea ce știm că s-a întâmplat cu Ceaușescu. Dar dacă Ceaușescu n-ar fi existat în istoria noastră, credeți-mă că Carol al 2-lea ar fi reconsiderat din perspectiva faptului că, vrem nu vrem, în ’38, la indicatorii acelui an culturali și economici ne raportăm noi astăzi și închei spunându-vă că în 1989, în cultura română de la ultimul an al lui Ceausescu stiți că apăreau mai puține titluri ca în 1938?