Noaptea albastră

Şi onorând reputaţia de român vizitator, am luat parte la Noaptea Muzeelor, vizitând unul din muzeele acestui oraş boem. Familiar cu sălile de expoziţie, dar o şansă de a ocoli cafenelele şi a folosi insomniile într-un mod benefic. Sala ştiinţelor naturale conţine noi exponate, ce ar ţine mai mult de istorie decât de natură (elemente de arhitectură (ilustraţii), mobilier de epocă). Secţia de istorie (şi cea de la etaj) este impresionantă şi captivantă.

 

De obicei sunt profund atras de exponate şi mă afund în detaliile acestora, uitând de timp, mai ales că geamurile sunt rare (şi inteligent ascunse) iar ziua sau noaptea nu este atât de prezentă. Totul este frumos (şi prăfuit) până când sunt rugat să ies afară. “Nici măcar nu ajunsesem la jumătate.” Noaptea albă se încheie la prima oră a următoarei zile, respectiv 01:00. Nicio problemă, revin mâine. Dar ceilalţi, ei vor reveni în acest „club select”?

Pelerinaj

Poporul român este un popor credincios. Căruia îi place să viziteze. Cum situaţia financiară nu ne prea permite să fim japonezi, vizităm propria ţară. Iubim să mergem în pelerinaje. Pelerinaj de Paşte, de Crăciun, de Ziua Naţională, de vară la mare, de iarnă la munte şi desigur..de ziua Porţilor Deschise la Cotroceni.

 

Aproximativ 24.000 de români cu mic mijlociu şi mare au păşit prin toate sălile Palatului ce îl adăposteşte pe mult-iubitul-nostr’-conducător. Câte urme de praf au rămas în urma lor, la ora 24:00 când s-au închis porţile! Şi cine spunea că românii nu sunt în stare să facă nimic?! Vizităm, lume. Vizităm!

Apropo, pe adresa unde azi “stă” preşedintele României (Bulevardul Geniului nr. 1, pentru cei care nu erau în cunoştiinţă ce cauză), a fost odată şi o mănăstire veche, dar a fost dărâmată de Numărul 1 al anului 1984. Totuşi, poate e un pelerinaj.