Parcă îi şi văd pe adepţii cretinismului chelios ce conduce ţara, cum peste 6 luni, vor râde în nas Ungariei pentru neîndrăzneala cu care pe de altă parte înţelepciunile lor au „scăpat” ţara de la necazul care bântuie de 20 de ani această ţară, dar nu şi de 9 luni când România a mai fătat o dată un brav conducător.

Nici nu voi mai intra în polemica „ideologică” (ahahahaha) pentru că, pur şi simplu nu (există) contează. Dintr-un mare şi singur motiv: nu există Lege. Sigur că defecaţiile cu înveliş de poziţii oficiale prezidenţiale sau pseudo guvernamentale sunt luate de unii drept legi, dar baza unui stat post-medieval constă dintr-un set de legi stabilite de comun acord (sau majoritar simplu, calificat, cum o fi), nu bâjbăieli de genul mai votăm o dată că nu ne-am aranjat bine din prima.

Punctul dintre şansele egale şi egalitatea de şanse a dat naştere unei situaţii în care decizia legislativă este influențată de culoarea politică, avocatul poporului nu se implică de “teama” de a nu fi părtinitor, iar acestea NU par a deranja pe nimeni. Mai mult, totul NU se năruie, nimeni NU e scandalizat în cale-afară (cu excepţia mogulilor avizi de bani, putere și, cred eu, sufletele oamenilor păcătoși), ci parada continuă: o hotărâre de guvern legiferează ilegal într-un domeniu în care nu are voie să facă acest lucru, iar tâmpenia brută duce la situaţii ilogice unde trebuie să concediezi oameni, dar ai prea puţini deja (că deh, oamenii nu înghit rahat decât până sunt plini) aşa că ai nevoie să umpli spaţiile goale (aşa ca la un dig găurit, că tot sunt la modă), însă nu, o lege „reformatoare” îţi interzice să faci acest lucru. Și îți rămân două opțiuni: opțiunea 1 sau opțiunea 2.

Să-mi spună cineva dacă nu capii de lup sunt cei care sună din trâmbiţa pădurarilor, care sunt la rândul lor doar nişte capi de lup. Aşa că, nici o grijă William, Regele meu, totul e în regulă peste pământurile tale. În România pute însă rău, dar nu ar trebui să te îngrijoreze. Domneşte în pace, Regele meu! Prima lege, Legea 0: Retragerea din codru. Amendament 0.1: cui îi taie capul cui?

Ce vreau să spun prin asta?  Încă mai putem vedea această metodă de “administrare” prin unele părţi ale lumii. Cine credea că fenomenul corporaţiilor din secolul nostru de a avea din ce în ce mai multă putere a chiulit de la lecţia “Company Raj”. Aşa că, din punct de vedere istoric, Halliburton, RAND, Blackwater sau Monsanto (în aceeaşi dimensiune), nu reprezintă ceva nou sau unic, sunt doar de actualitate.

“Mda. 4! Treci înapoi în bancă!”

P.S. Pentru un roman lejer pe acest subiect citiţi “Legea celor puternici” de Steve Făinaru